Graficul pe care il vedeti reprezinta evolutia incasarilor si cheltuielilor bugetare in Irlanda, tara cu chibrituri a ultimei perioade in Europa. Un pachet de asistenta financiara de 85 de miliarde de euro este conditionat de cresteri de taxe si impozite, de reduceri de locuri de munca in administratie, de reducerea indemnizatiei de somaj sau de scaderea salariului minim. Orice se poate spune, numai ca Irlanda nu a avut guverne responsabile nu; eu cel putin asa cred. Au facut reduceri de costuri, s-au analizat in amanuntime, au taiat unde au crezut de cuviinta si au ajustat ce au crezut ca e de ajustat. Au avut grija sa ofere investitorilor cea mai calificata forta de munca din Europa si nu si-au batut joc de sistemul de sanatate.

Se poate observa pe grafic faptul ca incasarile au fost depasite de cheltuieli aproape permanent, desi finantele par extrem de sanatoase de-a lungul a aproape un sfert de veac, din 1983 pana in 2007. Din anii '90, in urma aplicarii unei politici de taxare competitiva, si incasarile, si cheltuielile au crescut considerabil; in 2007, inceputul crizei economice a fracturat linia incasarilor, dar nu a domolit cheltuielile. Acum politicienii irlandezi platesc, practic, aceasta greseala. Si oare este o greseala? Pentru ca daca e sa ne raportam la cheltuieli ca procent din PIB (graficul se poate gasi usor pe internet) cheltuielile statului au inregistrat in perioada 1983 - 2007 o tendinta permanent descrescatoare. Taxele reduse n-au daunat nicio secunda economiei irlandeze, chiar daca au fost criticate de colegi europeni ca Austria; taxele reduse au transformat Irlanda in campionul economic de pana mai deunazi.

Ce vreau sa spun, simplu, este ca irlandezii vor plati nu musai propriile lor greseli, cu toate ca nu trebuie uitate bula imobiliara si creditele ieftine. In continuare sunt tentat sa las un spatiu alb pe care cititorul sa il umple cu ideile si convingerile sale despre ce se intampla cu Irlanda si despre ce s-ar putea intampla cu Portugalia, Spania, Italia, Ungaria sau Romania.

Care este legatura cu Zola? Pai de ani buni de zile niste insi se poarta nebuneste cu finantele statelor lor si nimeni nu-i poate acuza. Ajutoarele masive acordate la inceputul crizei, reducerile de mai tarziu, inutilele reuniuni "G"orice numar, pokere cu Islande si rulete cu sistemele de sanatate, pensii si asigurari sociale.

Gandire pe termen scurt.

Am fost oarecum dezamagit de usurinta cu care presa a trecut, saptamana trecuta, peste un detaliu din studiul privind taxarea in Romania realizat de PricewaterhouseCoopers si Banca Mondiala. Este vorba de impozitarea muncii: trei sferturi din totalul sumelor platite de companii taxeaza, intr-o forma sau alta, munca, iar taxarea muncii ocupa 120 dintre cele 222 de ore necesare pregatirii documentatiei, depunerii declaratiilor si platilor. O asemenea politica, concentrarea pe bunii platnici si ignorarea fiscalizarii economiei gri nu incurajeaza nici munca, nici antreprenoriatul. Acelasi lucru il spunea in vara acestui an guvernatorul BNR Mugur Isarescu ca fiscalizarea excesiva a muncii o descurajeaza. Solutia este extinderea bazei de impozitare.

Ce nu inteleg guvernantii Romaniei este faptul ca nu suntem feriti de probleme, oricat de cuminti am fi in relatia cu FMI sau UE; in acest moment nu mai exista o problema a sistemului financiar din Grecia, o alta a bancilor din Irlanda si o alta aiurea; este vorba de sistemul financiar european in ansamblu.

Piesele dominoului au fost asezate si au pornit. Si nimeni nu mai poate spune "J'accuse".