Când, la începutul lui 2007, Steve Jobs a prezentat primul iPhone, am fost entuziasmat şi am apreciat că este o mişcare de importanţă epocală, care va schimba radical regula jocului nu doar în telefonia mobilă, ci şi în multe zone adiacente, printre care economia internetului sau industria media.

Mulţi au fost sceptici şi merită să evoc încă o dată celebrul interviu cu şeful Microsoft, Steve Ballmer, care ironiza noul gadget, prevăzându-i un eşec răsunător. Dar iPhone a fost un imens succes, iar apariţia sistemului de operare Android dezvoltat de Google a reuşit să inducă pe piaţă o concurenţă benefică. Numeroşi producători (în special asiatici) care nu-şi puteau permite efortul de a dezvolta un sistem software propriu au fost fericiţi să preia un sistem open source şi să intre pe o piaţă cu un potenţial imens: computerele de buzunar cărora le spunem convenţional telefoane inteligente sau smartphones.

Au existat şi victime ale acestei schimbări subite a jocului şi este demn de remarcat că cele mai importante sunt şi cele mai relevante pentru telefonia mobilă din epoca dinainte de iPhone. În primul rând, Motorola, compania care de fapt a inventat telefonul mobil şi care a făcut mari eforturi de a se adapta la noua tendinţă. Dar n-a reuşit, aşa că soluţia adoptată a fost desprinderea businessului axat pe telefoane mobile şi set-top-boxes într-o companie separată numită Motorola Mobility, care a fost apoi cumpărată de Google.

Desigur, Google a vizat în primul rând portofoliul de patente deţinut de companie şi încă nu e clar care sunt planurile de viitor ale Google privind Motorola. Cert este că nu a încercat să-şi "apropie" partea achiziţionată din Motorola, care funcţionează complet independent, în vreme ce aparatele purtând brandul Google sunt dezvoltate împreună cu firme asiatice: HTC şi Samsung pentru telefoane şi Asus pentru tablete.

Însă mai specială este cealaltă mare victimă: Nokia. Findandezii erau lideri incontestabili în producţia de telefoane mobile şi, dacă nu intervenea "revoluţia" smartphone, cred că ar fi fost posibil ca numele firmei să devină substantiv comun, precum "adidas" pentru orice pantof sport. Nu e lipsit de interes faptul că Nokia este de fapt una dintre firmele care au înţeles primele ideea de "telefon inteligent", iar seria Communicator a început în 2001 (cu un sistem de operare bazat pe DOS) şi a mers până în 2007 (pe sistem Symbian). Celălalt pionier în zona telefoanelor inteligente este firma canadiană Research In Motion (RIM) cu telefoanele BlackBerry. Întâmplător sau nu, nici Nokia şi nici RIM nu se simt prea bine.

Nokia avea la apogeu (sfârşitul lui 2007) o valoare de piaţă de peste 150 de miliarde de dolari. Eforturile de a face faţă noului context de pe piaţă au fost prea lente şi s-au risipit în două proiecte paralele: ameliorarea platformei Symbian, pe de-o parte, şi dezvoltarea unei platforme noi bazate pe Linux, care în cele din urmă s-a numit MeeGo (rezultată din combinarea proiectului propriu Maemo cu proiectul Moblin de la Intel).

Dar avansul iPhone şi succesul Android au erodat continuu valoarea acţiunilor, astfel încât la sfârşitul lui 2010 valoarea companiei scăzuse la 38 de miliarde şi devenise clar că trebuia schimbat ceva. Iar schimbarea a fost radicală: a fost demisă conducerea finlandeză şi a fost angajat Stephen Elop (până atunci executiv la Microsoft) în postura de CEO. Totodată a fost luată decizia de a renunţa atât la Symbian, cât şi la MeeGo, care urma să fie înlocuite cu sistemul de operare Microsoft Phone. A fost negociat şi un parteneriat cu Microsoft, care a finanţat compania cu circa un miliard de dolari anual.

Însă mişcarea nu s-a bucurat de încrederea investitorilor (şi nici a mea, recunosc), iar acţiunile au continuat să scadă. Nu fără motiv: la acea vreme Windows Phone era încă imatur, aşa că trebuia aşteptată o nouă versiune, iar primele telefoane cu noul sistem urma să fie lansate abia la sfârşitul lui 2011 sau începutul lui 2012. Însă "execuţia publică" a sistemelor Symbian şi MeeGo a determinat operatorii să nu le promoveze, iar primele aparate din noua serie (Lumia) s-au bucurat de un succes modest. Colac peste pupăză, Windows Phone 8 nu va putea fi instalat pe telefoanele deja produse. Rezultatul net este că valoarea companiei a căzut la 8,9 miliarde.

Dar iată că zilele trecute valoarea acţiunilor a urcat, urmare a unui anunţ care spunea că Nokia are şi o variantă de rezervă dacă Windows Phone eşuează. Deci, totuşi, nu şi-au pus toate ouăle într-un singur coş. Nimeni nu ştie însă ce e în celălalt coş. Android?