Acum sa ne imaginam ca familia Popescu e de fapt bugetul sistemului de sanatate. Banii din sanatate sunt putini, Romania avand cea mai mica alocare bugetara din Uniunea Europeana, adica circa trei procente din PIB. Tot Romania are sute de mii de bolnavi cronic si doar o mica parte dintre ei au acces la tratament. Sunt de vina fondurile limitate care nu permit ca doctoriile sa ajunga pentru toata lumea. Totusi, desi fondurile sunt atat de reduse, consumul de originale (medicamente aflate sub protectia brevetului, deci mai scumpe) a ajuns la trei sferturi din cheltuielile cu medicamente, in valoare, in timp in alte tari genericele (medicamente iesite de sub patent, cu efect similar, mai ieftine, cu aceeasi substanta activa) sunt privite ca o prioritate pentru a economisi banii bugetului si a largi accesul pacientilor la tratament.

Noul sistem de compensare propus de CNAS pentru listele de medicamente din programele nationale se vrea a fi simplu: unde exista numai medicament original se compenseaza integral valoarea acestuia, iar unde exista si originale si generice, se compenseaza cel mai ieftin generic. Modalitatea pe care o propune CNAS vine pe fondul diminuarii drastice a fondurilor colectate in fondul unic de asigurari, ce-i drept, cu o intarziere care a permis ani la rand risipa banilor din buget. Practic, dupa noile reguli, cheltuielile inutile se vor diminua, mai multi pacienti vor avea acces la tratament, iar cei care doresc sa ramana in continuare pe schema terapeutica cu doctorii inovative vor plati diferenta. Intrebarea care se ridica firesc si normal este: "Dupa ani la rand in care au primit medicamente originale, cine o sa-i invete pe pacienti ca genericele au acelasi efect, desi sunt mai ieftine?".

Problema e cu atat mai acuta cu cat lupta intre companii e mai apriga ca niciodata. Iar din punct de vedere mediatic, informatiile ajung deformate catre public. Presa vorbeste despre scumpiri cu 750% ale medicamentelor, despre mii de pacienti care vor ramane fara tratament si despre cheltuieli care se vor muta inspre spitale cat timp bolnavii nu vor mai avea bani sa le cumpere. Fara sa fortam generalizari periculoase, trebuie sa recunoastem ca farmacistii si medicii sunt tentati sa recomande produsele originale pentru a-si asigura marjele de profit mai mari, in timp ce reprezentantii medicali de vanzari ai producatorilor se apropie tot mai mult de medici pentru a stimula in continuare prescrierea lor. Formale sau informale, sumele care se rotesc in sistem sunt de ordinul milioanelor de euro. Cercetari si deplasari la congrese si, dupa cum spun surse apropiate de industrie, bani lichizi pentru prescriptori si farmacisti. Producatorii spun ca ei nu finanteaza decat proiecte de cercetare ale medicilor si toate sumele platite medicilor sunt transparente si impozabile. De cealalta parte, medicii spun ca problema e de fapt la farmacii, unde lobby-ul producatorilor ar fi si mai agresiv.

Cert e ca sistemul prescrierii medicamentelor se afla in umbra unei mari perdele de fum, iar campania de prezentare denaturata a noilor modificari ascunde interese economice uriase. Si lupta pentru profituri cat mai mari e pusa in umbra interesului pentru sanatatea pacientului. Regula de baza de la care trebuie sa se porneasca e simpla: nu e eficient economic, nici pentru pacienti, nici pentru bugetul alocat sanatatii, sa se plateasca de pana la sapte ori mai mult pentru a obtine acelasi efect terapeutic. Peste asta se adauga si zvonurile ca medicamentele originale nu au, in general, echivalent in industria de generice, si, mai mult, ca genericele sunt ieftine, de proasta calitate si invechite, deci nu au efectele terapeutice scontate.

In tot acest joc, pacientul se vede confuz si nimeni nu pare sa aiba vreo dorinta de a asigura informarea cat mai apropiata de interesul bolnavului.

Una peste alta, ajunsa la fundul sacului, Casa de Asigurari ar putea lua o decizie importanta de la 1 octombrie, menita sa limiteze pentru prima oara in 20 de ani risipa banilor dintr-un sistem si asa saracit, dar care isi permitea sa ofere medicamente scumpe unui numar redus de oameni, in timp ce cu aceiasi bani putea avea grija de mai multi la costuri mai mici. E una din putinele schimbari in bine pe care o aduce lipsa banilor la buget.