Celebrul vis american - povestea in care tanarul sarac e acceptat de marea companie dupa zece incercari si ajunge dupa 20 de ani sa o conduca pe culmile succesului, si se insoara cu avocata frumoasa, desteapta si bogata (fata sefului), si cumpara un labrador auriu pentru copiii lui (acum de om bogat), dar nu-si poate convinge niciodata parintii sa se mute din cartierul modest in care l-au crescut - e poate la fel de adevarat si cu siguranta mai actual decat multe dintre povestirile istorice. Ce legatura are cu ele? Eu zic ca are.

Ambele sunt povesti despre izbanda unor oameni dezavantajati de soarta, care se lupta pentru succesul lor.

Ambele vorbesc despre curaj si optimism, despre rezistenta, hotarare si putere de munca. Ambele povesti promoveaza eroi care incalca reguli si gandesc diferit, si care in cele din urma sunt acceptati si apreciati tocmai pentru asta. si tot de-asta schimba companiile, societatile sau istoria. si tot de-asta duc lucrurile mai departe; le preiau dintr-o situatie aparent blocata (cam ca acum) si le duc mai departe.

Povestea cu saracul care isi depaseste rand pe rand conditia si ajunge un om de succes (dupa criteriile societatii in care traieste), are doua interpretari. n secolul trecut societatea a insistat pe puterea oamenilor de a compensa pentru dezavantajele lor. Daca vrem sa ajungem in varf, spune primul rationament, este mai bine sa plecam de jos, pentru ca acolo putem cunoaste disciplina si motivatia esentiala succesului. Interpretarea aceasta vine din vremea in care multe companii aveau in fotoliile executive niste oameni aparent dezavantajati de conditia lor.

S-au scris atunci zeci si chiar sute de carti despre niste outsideri care au ajuns sa conduca colosii Americii. Multe dintre cartile acestea spun chiar ca fara ei companiile respective n-ar fi fost colosii de azi. Asta nu putem proba.

Dar companiile angajau atunci copii proveniti din zone, cartiere si familii modeste spuneau ca sunt mai harnici, mai ascultatori, mai ambitiosi si mai optimisti decat copiii bogati.

Nu era neaparat un avantaj sa te formezi ca individ in scoala grea a saraciei, dar multi erau apreciati tocmai pentru ce invatasera in acea "scoala". Se credea atunci, in secolul trecut, ca nu din randurile tinerilor copii de milionari si nobili isi va primi lumea urmatoarele generatii exceptionale de profesori, inventatori, artisti si chiar politicieni sau martiri, ci dintre copiii familiilor modeste.

Astazi, interpretarea povestilor despre succes s-a inversat. Succesul nu mai e vazut ca o goana dupa compensarea dezavantajelor, ci mai degraba ca o cursa dupa capitalizarea avantajelor socio-economice. Acum se incearca convertirea saracilor din outsideri in insideri; se incearca salvarea lor dintr-o presupusa situatie fara iesire. n zilele noastre nu mai invatam din saracie, invatam cum sa scapam de saracie. Azi prefer sa spun "copil de om sarac", nu "copil sarac", pentru ca azi unuia poate sa-i fie rusine ca e sarac. De parca saracia e o fapta urata.

Dorinta noastra de a-i egala pe vestici la stilul lor de viata a fost principala motivatie si strategie de tara timp de 20 de ani. Am vazut la altii, am vrut si noi. La inceput am vazut normalitate. Libertate. Dupa care am vrut vile si masini mari cu geamuri negre, pentru ca asta am vazut la televizoarele mari si plate pe care ni le-am cumparat de la super si hipermarket; dupa asta a venit criza economica.

Va trece si criza, nivelul consumului isi va mai reveni, dar comportamentele s-au cam schimbat definitiv (unii spun ca in bine). Eu spun doar ca la nivel afectiv criza a lasat niste urme. Sunt prea multi copii de oameni bogati deveniti subit copii de oameni saraci lipiti pamantului. Nu cred, desi stiu ca oamenii uita repede, ca putem uita complet ca sacul are fund. Copilul de om sarac stie precis ca sacul are fund. El l-a vazut. si-atunci, copiii de oameni saraci, considerati mai harnici, mai ascultatori, mai ambitiosi si mai optimisti decat cei de oameni bogati, pot face saltul inapoi in actualitate? Din randurile lor vom primi urmatoarele generatii exceptionale de profesori, inventatori, artisti, politicieni si martiri?