Pare o glumă, dar nu este. Şi, de fapt, întrebarea nu se referă neapărat doar la corporatişti, ci la toţi cei care au un nivel de trai ridicat, ceea ce, de fapt, duce cu gândul la faptul că mai toţi cei ce-şi permit preferă să plătească pentru un serviciu sau bun, decât să cheltuiască timp şi efort pentru a face curăţenie, a tunde gazonul sau a-şi cultiva fructe, legume ori a creşte găini, vaci sau oi. Şi dacă la capito-lul efort poate s-ar mai găsi resurse, pentru că adesea nivelul de trai se află în relaţie directă cu capaci-tatea de efort, în ce priveşte timpul cred că este apoape unanim sentimentul că aceasta este cea mai preţioasă resursă. Parcă niciodată timpul nu a fost mai puţin, iar drămuirea lui implică nu numai o organ-izare care atinge culmi de performanţă, ci şi veritabile tactici de gestionare. Parcă nu (mai) este nicio-dată suficient timp pentru unele sarcini de la job, timp alocat familiei, prietenilor, hobbyurilor, propriilor persoane. În acest context, cine ar fi dispus să aloce timp pentru activităţi consumatoare de timp, oricât de puţin? 

Nivelul de trai se leagă strâns de venituri, iar salariul mediu net în România a înregistrat o creştere alertă în ultimele două decenii - de la 206 euro în 2005 la 1.050 euro în septembrie 2024, conform calculelor pe baza datelor de la Institutul Naţional de Statistică (INS).

În lei, creşterea este chiar mai spectaculoasă, de la 746 lei la 5.228 lei. Şi cu siguranţă aşteptările celor mai mulţi dintre noi sunt ca acest trend să con-tinue, chiar dacă previziunile referitoare la ce urmează sunt rezevate, pe fondul mai multor factori care pot influenţa evoluţia României - de la războiul din Ucraina, politicile preşedintelui SUA, terenul câştigat în sfera economică de chinezi şi nu numai până la rezultatele alegerilor prezidenţiale din România care bat la uşă.

Mult timp – dacă nu cumva mereu – europenii din vest au fost idealul urmărit de mulţi români, la mai toate capitolele, fie acestea prosperitate, mentalitate, educaţie şamd. Am importat, replicat şi adaptat modele economice şi sociale. Iată că acum se conturează în vest o tendinţă nouă. Tot mai mulţi oameni aleg să-şi asigure hrana crescând ei înşişi găini, de pildă. Horia Cardoş, CEO şi fondator al Agroland Business System, grup antreprenorial prezent în retail, agricultură şi alimentaţie, a spus în cadrul emisi-unii de business ZF Live că belgienii au dat năvală să cumpere găini, pentru a le creşte în propriile gospo-dării, după ce ouăle s-au scumpit cu 50% într-un timp scurt. Scumpirea acestor produse se regăseşte şi în alte ţări, cererea fiind mai mare decât oferta. Americanii au început chiar să limiteze achiziţiiile de acest fel.  Pe de altă parte, adaugă Cardoş, „În vestul Europei, dacă eşti înstărit, este o mândrie să ai găini. E scump să creşti găini acasă.“

Pentru moment, un scenariu în care românii cu nivel de trai ridicat se vor apuca, în număr mare, să crească găini pentru că a crescut foarte mult preţul la ouă pare neverosimil. Cei mai mulţi pesemne că nici nu ştiu cât costă un ou sau un carton cu ouă, fiind mai la curent cu fenomenul scumpirii pentru că ştirea le apare în faţa ochilor când scrutează diverse platforme. Mai degrabă poate fi cool sau un exer-ciţiu de tip hobby să crească găini, să cultive ceapă, castraveţi sau căpşuni. Dar această îndeletnicire nu va avea cu siguranţă un impact major la nivelul bugetului pentru că nu este deloc uşor să cultivi pământul sau să creşti animale. Şi este imposibil să produci pe cont propriu toate alimentele consumate frecvent. Pentru că magazinele fizice şi virtuale sunt acum ticsite de tot felul de mărfuri, este greu de crezut că ne putem construi un plan alimentar exclusiv pe baza a ceea ce producem în gospodărie. Asta, evident, dacă nu suntem cumva forţaţi să facem asta. Dar într-un astfel de scenariu limitările ar veni mai degrabă din alte zone – de pildă penuria de produse sau puternice opinii personale. 

Varii grupuri de pe Facebook sunt construite din prisma interesului pentru alimentaţie sănătoasă. Sunt consumatori în căutare de produse crescute cât mai natural, verde, organic, cu grijă pentru natură, sus-tenabil. Şi afaceri care înfloresc pe baza acestui apetit. Dar este greu de crezut că un număr important de români se vor apuca să crească găini pentru că a crescut preţul la ouă chiar de cinci ori. Sau că vor cultiva ceapă bio pentru că nu au încredere în calitatea celei pe care o găsesc la vânzare.Timpul, aşa cum spuneam, este o resursă preţioasă, iar ansamblurile imo­bi­liare de vile promovează serviciile de mentenanţă a spaţiilor comune, iar uneori chiar şi pe cele ale proprietarilor, care nu au timp sau interes să-şi întreţină singuri gazonul sau să adune frunze toamna. Voi aţi fi cumva dispuşi să creşteţi găini sau să trudiţi prin grădină?    

Ioana Mihai-Andrei este redactor-şef Buciness Magain