France Press. Sofisticare

In Franta, cum era de asteptat, moda vinde foarte bine. Asadar, la capitolul reviste pentru femei, vorbim de un portofoliu bogat, cu titluri internationale  consacrate – Vogue, Elle, Glamour, Cosmopolitan – dar si reviste care isi revendica intr-o mare masura apartenenta la piata franceza (unele dintre ele devenite intre timp titluri internationale – L'Officiel este prima revista franceza care a intrat pe piata chineza) - L'Officiel si Jalouse (editate de Editions Jalou, un grup de presa de familie infiintat de Georges Jalou) sau Numéro (editat de grupul de presa Alain Ayache).   

Revistele glossy frantuzesti sunt oglinda publicului lor – sofisticate, avangardiste, atente la detaliu.  Putin arogante si inaccesibile, pe alocuri, ele impun o anume eticheta. Coperta nu are niciodata prea multe titluri si prefera stilul minimalist, dar studiat.

85% din informatii sunt din zona de moda si frumusete, dar acorda importanta si ultimelor noutati culturale, aparitii mondene si lansari. Subiectul principal este asadar moda cu o puternica tenta de social.

Layout-ul de interior este fie foarte simplu – pentru a pune in valoare interviurile si materialele de tip features prin deschideri spectaculoase si colonaje aerisite, care fac materialul usor de citit, fie foarte aglomerat la sectiunile de noutati si agenda, care accepta cea mai bogata alternanta de fonturi, grafica, ilustratie si fotografie - pentru a scoate in evidenta variatatea si bogatia informatiei.  

Revistele de moda frantuzesti sunt un barometru cultural pentru ca pun moda in contextul  cultural, ca un laitmotiv al lumii in care traim: felul in care ne imbracam, cum socializam, ce ascultam, ce ne influenteaza, ce ne inspira. Moda este doar un liant care faciliteaza dezbaterea sociala. Ele ofera o cheie de interpretare accesibila si placuta pentru societatea in care traim.

Un regalo italiano. Nonconformism

In Italia, cele mai cautate reviste sunt numele internationale: Elle, Marie-Claire, Vogue, Vanity Fair, Cosmopolitan si titlurile specific italienesti ca Amica sau Flair.

Despre presa italiana de femei se poate spune ca este nonconformista. De fapt, ea reflecta curajul specific italienesc de a incerca orice combinatie aparent ciudata, de a stabili tendinte, de a propune cu nonsalanta neconventionalul, pentru ca apoi sa il impuna ca moda.

Presa nu se vinde la tarabe decât rareori, pentru ca in rest gasesti tot ce-ti doresti in magazine dedicate special difuzarii de publicatii. Un astfel de magazin inseamna un sir de ziare, pentru acces la "prima mâna" si apoi reviste: ghiduri TV, publicatii de fitness, de diete, de sanatate, de jocuri pe calculator, de afaceri, de hair-style si – evident - reviste de moda. Acestea sunt cele mai cautate; lunare, saptamânale, groase, subtiri, nationale, internationale, oricum cu multe cadouri - revistele de moda sunt raspandite in toate magazinele de presa. Cele mai dorite sunt numele internationale: Elle, Marie-Claire, Vogue, Vanity Fair, Cosmopolitan si titlurile specific italienesti ca Amica sau Flair.

Dupa cumparaturi te opresti cu revistele grele la o terasa. Toate editiile internationale sunt, de fapt, cataloage. Iti comanzi "cappuccino con molto spuma" si deschizi Vogue-ul anticipând aproximativ  trei ore de placeri vizuale intr-un club exclusivist. Ai dreptate in legatura cu exclusivitatea, insa cele 600 de pagini ale revistei iti dau impresia ca iti petreci timpul intr-un club plin de fum, intunecat, decadent. Fie ca e reclama la Chanel, D&G sau UCB, nicaieri nu vezi un manechin zâmbind. Femeia nu este nici fericita, nu vrea nici sa cucereasca; este pur si simplu «fashion». Culorile sunt obositoare, puternice, de cele mai multe ori cu reflexii metalice. Pozele sunt dezordonate, decorurile ravasite, iar fondul negru dominant.

Moda italiana nu accepta usor reprezentarea celebritatilor. Revistele prefera fete noi intotdeauna, modele aproape necunoscute, cel mai adesea cu o alura ciudata, care nu rezoneaza nicicum cu standardele clasice de frumusete. Dar au un farmec aparte care te intriga si in cele din urma te seduce. Abordarea nu este una comerciala - imaginile nu sunt usor de descifrat, iar titlurile sunt zgarcit prezentate pe coperta - de cele mai multe ori, e unul singur. Combinatia alb-negru este cea mai de succes pentru coperta, care accepta extravagante maxime – adica uneori chiar si imagini care par ca nu au rezolutie buna.

Dupa ce rupi ambalajul revistei Elle, numar aniversar - 20 de ani de la aparitia in Italia – treci repede peste suplimentul  de psihologie, cele doua cataloage cu magazine si peste o brosuri cu tendintele pentru aceasta vara. Elle Italia nu e nici  corecta cum e Elle UK, nici senzuala si vicioasa ca Elle France. E moda dezordonata seducatoare. Singura structura este legata de pozitionarea reclamelor. Pagina de dreapta – reclame, pagina de stânga-text, cel putin pentru jumatate din revista dar tocmai asta ii da un aer de mall intr-o sâmbata dupa-amiaza.

Cam tot la fel este si AMICA, revista 100% italieneasca. Coperta foarte serioasa, corecta, stilizata te poate induce in eroare. Interiorul e o explozie de reclame si culori.

Pentru revistele italienesti, la nivel editorial, moda si arta sunt subiectele…sau moda este ridicata la statutul de arta. Trateaza majoritatea subiectelor din perspectiva artistica - a unui curent, a unei tendinte. Nu se tem de subiecte aparent de nisa - cultura, arhitectura, tehnologie. Pictorialele lor sunt cele mai extravagante si nu respecta regulile clasice de prezentare de haine sau de produse de beauty.

Layout-ul este o dezordine de artist. Singura regula este lipsa de reguli, dar se accepta si cateva elemente de «continuitate» - la nivel de culori de fonturi sau accente grafice de identificare, care pot fi pozitionate oriunde, chiar si peste un portret. Fotografiile sunt taiate si uneori chiar se obtureaza mesajul fotografiei.

Paginile aglomerate si uneori intunecate intentionat sau sapourile scrise ilizibil pe verticala dau senzatia ca revistele sunt in mod special create neprietenos. Este o descifrare insa superficiala. Toata aceasta aglomerare dezordonata de idei este un mesaj in sine – despre spiritul galagios si colorat specific italian.

Glossy romanesc. Adaptabil

Piata glossy din Romania ramane una cu o oferta variata - care propune atat retetele internationale deja confirmate Elle, Cosmopolitan, Glamour, Beau Monde si, in curand, Harper's Bazaar, dar lasa loc liber si creativitatii autohtone care sa aduca savoarea locala in abordarea unui subiect clasic ca moda feminina.

In Romania, primul loc de intalnire cu revistele este unul care stirbeste savoarea momentului. Standul de presa se traduce in romaneste «taraba». Din start mirajul momentului s-a pierdut. Inca mai asteptam magazine dedicate, decorate cochet care sa incarce momentul rasfoirii de reviste intr-o oarecare poezie cotidiana. Inca mai visam la cafenele care, pe langa croisante calde iti ofera si stiri hot, in coltul dedicat presei.

Dar fascinatia romanilor pentru hartia glossy si fonturile sofisticate depaseste aceste bariere. Desi nu putem vorbi de o aglomeratie de titluri precum in occident, piata glossy din Romania ramane una cu o oferta variata - care propune atat retetele internationale deja confirmate Elle, Cosmopolitan, Glamour, Beau Monde si, in curand, Harper's Bazaar, dar lasa loc liber si creativitatii autohtone care sa aduca savoarea locala in abordarea unui subiect clasic ca moda feminina.  Astfel, titluri ca The ONE sau Tabu si-au castigat notorietatea si forta de a initia un dialog cu publicul cititor de reviste.

Titlurile internationale au avantajul de necontestat al unui brand puternic, construit pe traditie. Revistele locale vin cu un contraargument la fel de convingator – culoarea locala si relevanta unui mesaj specific pentru publicul romanesc. Este un tandem care satisface dorinta cititorului de «globalizare» informationala, dar si nevoia lui pentru mesaje cu care sa se identifice, care sa il reprezinte.

Aflata in aceasta formula binara, revista romaneasca pentru femei definitiveaza acum modele.  Nu are inca un grad de sofisticare specific titlului francez, nu accepta inca nici excentricitatea italieneasca. Este adaptata publicului romanesc. Merge inca pe retete neutre, respectand standardele clasice de calitate la nivel editorial si de productie.

Revistele glossy din Romania - la fel ca si publicul lor – inca mai asteapta brandurile de lux din «prima liga» care sa impulsioneze revistele pentru abordari mai indraznete si mai creative si sa dea curaj publicului sa guste astfel de abordari.