Putine lucruri imi displac mai mult pe lumea asta decat sa vad cum melodii care imi plac sunt folosite in reclame. Mi-aduc clar aminte cum, pe cand eram adolescent, am vazut o reclama TV la o anumita companie producatoare de pneuri, ce folosea piesa "Venus in Furs" a celor de la Velvet Underground. Atat de furios am fost, ca aproape mi-am inghitit limba. Piesa a fost foarte controversata la momentul compunerii ei, deoarece se referea la sex brutal si sado-masochism.

S-o vezi folosita intr-o reclama iti lasa mai mult decat un gust amar. Poate ca e din cauza contrastului izbitor dintre intentia cu care a fost compus cantecul si modul in care este folosit. Poate ca e din cauza modului in care ceva privit candva drept subversiv este cosmetizat pentru un public format din dependentii de tembelizor. Sau poate ca e, de fapt, din cauza geloziei, a gandului ca un lucru atat de pretios si de personal ca o piesa muzicala e transmis unui public mai larg de dependenti de tembelizor, care n-ar fi in stare sa-i recunoasca pe Velvet Underground nici daca le-ar bate la usa sa le ceara bani de droguri.

La fel ca Velvet Underground, cantautorul englez Nick Drake n-a fost nici el popular in timpul scurtei sale vieti, care s-a sfarsit in anul 1974. Au existat valuri succesive de "redescoperire" prin anii optzeci si nouazeci, desi Nick Drake a intrat cu adevarat in atentia publicului larg abia in anul 2000, atunci cand muzica sa a fost folosita pentru o reclama la Volkswagen. In luna urmatoare difuzarii s-au vandut mai multe discuri cu Nick Drake decat in cei treizeci de ani anteriori.

In mod normal, acest abuz comis impotriva creatiei unui artist mort m-ar face sa iau foc de furie. Totusi, muzica lui Nick Drake are ceva diferit. E o muzica de o frumusete de nedescris, care te face sa simti nevoia s-o impartasesti, sa le arati si altora ceva atat de deosebit. Faptul ca mai multor oameni li s-a prezentat o muzica neglijata atata vreme e cumva un caz de dreptate poetica.

Nick Drake a crescut intr-un mediu englezesc impecabil, provenind dintr-o familie instarita din patura superioara a clasei mijlocii, care avea o proprietate la tara. A fost la scoala cu internat si a studiat literatura engleza la Cambridge. Aceasta viziune idilica si idealizata a Angliei straluceste in cantecele lui.  Totusi, viziunea cu catedrale si sunet de clopote are si o parte  mai sumbra. Pe parcursul vietii sale, Drake s-a luptat cu depresia si a murit din cauza unei supradoze de antidepresive la numai 26 de ani, moarte inregistrata de medicul legist drept sinucidere.

A lasat doar trei albume, care devin din ce in ce mai sumbre. Cel de debut este plin de orchestratii luxuriante de jazz si de acorduri pastorale de coarde. Pana la lansarea ultimului sau album "Pink Moon", toate instrumentele disparusera, lasand in urma un album "locuit" numai de o chitara solo acompaniata de vocea fragila a artistului.

Intre timp, au aparut o multime de compilatii si albume de tip "Best Of". Luna aceasta insa, s-a lansat un nou album Nick Drake. "Family Tree" este o colectie de piese demo si neterminate, toate datand din perioada dinaintea lansarii albumului sau de debut, "Five Leaves Left". Toate foarte bune si frumoase, dar prezinta ele interes si pentru altcineva in afara de oamenii obsedati de Nick Drake? Vestea buna este ca da.

Piesele de pe album sunt fie primele versiuni ale unor piese lansate ulterior, fie niste curiozitati in toata regula, cum ar fi un duet intre artist si sora lui, precum si doua cantece scrise si interpretate de catre mama sa. Exista si niste interpretari minunate si memorabile ale unor piese compuse de cantautorul american Jackson C. Frank, el insusi suferind de depresie cronica si care a avut parte si el de un sfarsit tragic, ajungand un vagabond schizofrenic fara un sfant pe strazile New Yorkului. In caz ca trebuie sa va aduc aminte, sa stiti ca lumea cantaretilor de muzica folk nu este foarte vesela.

Cea mai frumoasa piesa de pe album, totusi, cred ca este cantecul traditional de protest "All My Trials". Pe aceasta piesa inregistrata acasa, Nick si sora sa Gabrielle se armonizeaza cu o tandrete ce pare de pe alta lume si aproape supranaturala. Stiind cum s-a sfarsit scurta viata a lui Drake, e greu sa-i asculti pe cei doi cantand versuri ca "All my trials, Lord, will soon be over" ("Toate incercarile mele, Doamne, se vor sfarsi curand") fara ca sa iti sune tragic de profetic. Aceasta muzica se cere impartasita. Totusi, daca vreun istet se decide s-o foloseasca pentru vreo reclama la cereale pentru micul dejun, n-o sa fiu prea incantat.

In romaneste de Loredana FrATilA-Cristescu