Piaţa modei de lux din România s-a schimbat mult în ultimii ani. Oamenii consumă altfel, caută alte tipuri de produse, cantităţile nu mai sunt chiar atât de mari, iar exuberanţa de altădată din domeniu pare să fi dispărut„, descrie pe scurt situaţia industriei de fashion de lux Ovidiu Buta, unul dintre cei mai cunoscuţi critici de modă de pe plan local, director de modă al revistei GQ şi colaborator al unor renumite case de modă din ţară şi din străinătate.

Recesiunea a lovit domeniul exact în plină perioadă de consum, când românii de-abia prinseseră gustul modei de lux şi începuseră să cheltuie din ce în ce mai mult pentru haine. Şi nu scăderea vânzărilor a fost cea mai mare problemă pentru competitorii din domeniu, ci faptul că „elanul din perioada de boom s-a tăiat brusc, fără să se închidă un cerc complet", vorbeşte Buta despre lipsa unui răgaz pentru consumatori de a-şi compune o garderobă de lux şi a încetini în mod natural cheltuielile înainte de a reîncepe achiziţiile. Altfel spus, „n-au apucat să se sature de hainele de marcă, iar când a venit criza oamenilor parcă nu le venea să creadă că nu-şi mai pot permite să cumpere ce vedeau în vitrine„, spune criticul.

Conceptul democratizării luxului a fost, după părerea lui, o altă problemă de care s-a lovit domeniul. S-a făcut astfel o confuzie între lux şi hainele pentru publicul larg, în principal din dorinţa industriei de a face profit într-o perioadă dificilă, iar moda de lux a pierdut atunci din strălucire. „Un produs Yves Saint Laurent nu trebuie să aibă aceeaşi calitate ca unul de la H&M şi diferenţa să o facă doar preţul, deşi acest lucru s-a întâmplat la un moment dat. Acum, industria luxului încearcă să se reaşeze„, spune Ovidiu Buta.

O tendinţă pe care o observă în domeniul modei de lux este faptul că oamenii sunt mult mai atenţi la ceea ce cumpără şi nu mai sunt dispuşi să arunce cu banii pe orice, chiar dacă poartă o semnătură prestigioasă. Experienţa de mai bine de două decenii în domeniu îi permite acum lui Buta să speculeze brandurile şi piaţa. Deşi şi-a dorit să devină scenograf, motiv pentru care a şi studiat comunicarea audio-vizuală în cadrul Academiei de Teatru şi Film din Bucureşti, precum şi design la Universitatea Româno-Americană, viaţa l-a împins spre modă, despre care nu doar scrie şi o critică, ci şi contribuie la creaţia ei.

A lucrat timp de cinci ani în atelierul Doinei Levintza, la începuturile carierei sale, iar de atunci a realizat proiecte de modă peste tot în lume, la Londra, New York, Shanghai, Berlin, Chicago, Paris, Sao Paulo sau Milano. Acum, urmează să lanseze împreună cu Mihaela Glăvan o nouă linie de încălţăminte, ceade-a treia de până acum, cu Stephan Pelger a creat o linie de tricouri „ironice, obraznice chiar„ şi mai are în lucru alte două proiecte despre care încă nu poate să dea prea multe detalii. În plus, împreună cu Irina Schrotter s-a implicat în organizarea celui mai important eveniment de modă de pe plan local, Romanian Fashion Week.

Întreg businessul lui Ovidiu Buta a ajuns în perioadele bune de dinainte de 2010 la aproximativ 300.000 de euro pe an, mare parte din ceea ce ieşea din mâinile lui - idei creative transformate în realitate împreună cu designeri - mergând către export. Acum, este în proces de relansare a majorităţii proiectelor sale. „România a fost multă vreme un soi de El Dorado pentru fashionul de lux„, spune Buta. Acum însă sunt destule componente care încă lipsesc industriei, mai cu seamă în contextul în care piaţa este încă la început. „Dacă nu venea criza şi treceam de perioada de consum exploziv, când lumea s-ar fi săturat de ceea ce oferea piaţa foarte zgomotoasă la acel moment pe brandurile străine de lux, am fi ajuns în mod firesc în epoca designerilor români„, observă criticul de modă.

Acum, designerii români de prestigiu sunt încă destul de puţini, în cea mai mare parte prezenţi în domeniu de multă vreme. În urmă cu un deceniu, povesteşte Ovidiu Buta, dacă întrebai la New York ce înseamnă modă românească, răspunsul ar fi fost Doina Levintza. În Germania, aceeaşi întrebare ar fi primit drept răspuns Irina Schrotter sau Stephan Pelger, iar francezii ar fi spus probabil Venera Arapu. Aceleaşi nume sunt în frunte şi acum, dar din urmă au venit şi câţiva tineri designeri care au reuşit să-şi facă loc nu doar pe piaţa din România, ci şi în lume. Maria Lucia Hohan este doar unul dintre exemple.

Ovidiu Buta admite totuşi că fashionul şi în special cel de lux a fost unul dintre cele mai afectate domenii de contextul economic dificil, iar asta s-a văzut cel mai mult în obiceiurile de consum ale românilor. Cheltuielile românilor pentru lux se ridică acum la 200 de milioane de euro pe an, cifră cu mult în urma celor vehiculate în alte pieţe din regiune precum Polonia, Ungaria sau Ucraina şi din care aproximativ jumătate înseamnă de fapt vânzările de automobile de lux, potrivit unor estimări recente ale ZF.

Pentru restul de 100 de milioane de euro se luptă nu doar designerii de modă şi bran-du-rile străine de lux prezente pe plan local, dar şi producătorii de bijuterii şi ceasuri scumpe, toţi adre-sându-se unei pături subţiri de clienţi care încă îşi permit luxul de a cumpăra lux. Lucrurile încep însă să se schimbe. Iar moda are toate şansele să se întoarcă şi în România la vremurile bune de altădată.