Albumul are trei sectiuni principale: „Arta 1900 in Europa” (o delimitare a fenomenului, insotita de o analiza a versiunilor si particularitatilor sale regionale: Art Nouveau in Franta, Jugendstil in Germania, Secession in Austria si Ungaria, Arte joven in Spania sau Nieuwe kunst in Olanda), „Secession-ul transilvanean” si „Arta 1900 in Regat si stilul national romanesc”. Focalizata asupra arhitecturii de la 1900 si punand in paranteza elementele de mobilier sau piesele decorative, sectiunea a doua dezvaluie monumente care dezvolta traditia Secession de tip austriac sau maghiar, marcate in acelasi timp de semnele unui limbaj indigen al formelor, in orase precum Oradea (Magazinul Deutsch, Hotelul Astoria, Palatul Ullman) Targu-Mures (Palatul Culturii, sediul fostei Banci Agrare, Camera de Comert si Industrie) sau Timisoara (Palatul Apollo, Casa Moscovicz, Palatul Dauerbach).

 

De un interes deosebit este ultima sectiune a cartii, care prezinta fenomenul de maturizare a stilului arhitectural romanesc din Regat, cu radacini in arta brancoveneasca a inceputului de secol XVIII, in cea populara a culelor oltenesti sau a manastirilor de Ev Mediu si eflorescenta situata in zona de granita a veacurilor XIX si XX, in operele arhitectonice proiectate de Ion Socolescu (autorul cladirii Muzeului de Arta Populara din Constanta) sau Ion Mincu, cel care poate fi considerat ctitorul stilului nostru arhitectonic national (Scoala Centrala de Fete, Bufetul de la Sosea, Casa Lahovary). In cadrul politicii centralizate a Bucurestiului, de unificare a provinciilor istorice, in anii de dupa Marele razboi, acest stil se va oficializa si va deveni unul dintre simbolurile si lianturile noului stat national.

 

 

 

Editorul scotian Cannongate Books a propus mai multor autori contemporani sa rescrie, la alegerea lor, unul dintre marile mituri ale umanitatii. Seria Mituri s-a constituit intr-un proiect international, care cuprinde in prezent 40 de edituri de pe toate meridianele. Margaret Atwood, eseista, poeta si romanciera, unul dintre cei mai importanti scriitori canadieni ai momentului, a acceptat pariul si a oferit o noua Odisee, vazuta din perspectiva Penelopei, sotia lui Ulise, eroul din Troia. Potrivit spuselor acesteia, „am fost amandoi - eu si Ulise - doi mincinosi notorii, lipsiti de rusine, care au dus lumea de nas cu povestile lor”. Acum, Penelopa se hotaraste sa spuna tot adevarul si sa restituie sensul real al povestilor pe care ni le-au spus Homer, Herodot, Pausanias sau Apollodor. Mama, sotie, dar si regina lucida, Penelopa ni se dezvaluie si altfel decat o imagine pasiva a fidelitatii neconditionate.

 

 

 

 

Un subiect banal, dar care cel putin pentru noi, cei din Europa de Est, va fi mereu emotionant. Lev, eroul romanului, se pregateste sa paraseasca satucul natal din Rusia din pricina neajunsurilor de tot felul: sotia i-a murit, nu mai are slujba si nu stie cum sa faca nevoilor materiale ale fetei si mamei sale. Prin urmare, se hotaraste sa emigreze in Marea Britanie, tara care pare sa-i redea sansele de supravietuire decenta. Inceputurile sale londoneze sunt asezate insa sub semnul vodcii si al descurajarii. Intr-un tarziu isi gaseste un loc de munca intr-un restaurant, inchiriaza o chitimie ce apartinea unui irlandez (cu care apoi se imprieteneste) si se lasa sedus de o colega din locul unde spala vasele, Sophie. Bantuit insa de dorul de tara, Lev se hotaraste sa riste totul ca sa se poata reintoarce la ai sai.