Cartea lui Corey Robin incearca sa destrame acest val tesut din ignoranta si din prejudecati, realizand o analiza provocatoare a fenomenului fricii, o analiza generos intampinata la aparitia ei in SUA, in 2004: Publishers Weekly o considera una dintre cele mai bune carti ale anului, iar American Political Science Association ii decerna “Best First Book Award in Political Theory”. Conjugand o analiza istorica a ideii de frica (de la Hobbes - frica si monarhia - la Hannah Arendt - teroarea totala a tiraniilor din secolul XX; trecand prin Montesquieu - teroarea despotica - si Tocqueville - nelinistea democratica) si descrierea lipsita de complezenta a vietii politice americane actuale, Robin demonstreaza cum frica poate constitui o parghie fundamentala a puterii, chiar si in democratiile liberale avansate. Autorul are ambitia de a denunta mecanismele care leaga manipularea fricii si elitele aflate la putere, dorind sa demonstreze ca nici constitutia si nici organizarea civila a tarii sale nu ii apara pe cetatenii americani de Frica. Ba chiar Statele Unite par, in viziunea autorului, unul dintre cele mai propice spatii, din punct de vedere cultural, politic si social, pentru dezvoltarea acestei derive. Desi consacra un amplu epilog felului in care administratia Bush a exploatat ideea de frica, mai ales dupa evenimentele din 11 septembrie, analiza lui Robin este centrata pe perioada anilor ‘50 si pe descrierea maccarthysmului, arhetip machiavelic al utilizarii spaimei generalizate intr-o democratie. In acei ani, pentru delicte politice, cel mult 200 de persoane, barbati si femei, au petrecut in inchisoare nu mai mult de unul sau doi ani, iar numarul de condamnari si de puneri sub acuzare a ajuns la cateva sute. Violenta de stat in perioada maccarthysmului a fost practic neinsem­nata, insa perioada a fost caracterizata printr-un climat de frica profunda.