Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business Magazin.

Pentru Marius Alexe multiplicarea banilor a fost mindsetul cu care a plecat la drum încă din copilărie. La început, schimba abţibilduri cu jucători de fotbal, apoi a început să tranzacţioneze monede vechi, iar mai târziu a continuat cu jocurile pe calculator, În care creştea şi vindea jucători de fotbal. Mult mai târziu, după 10 ani în piaţa muncii, şi-a deschis cont de tranzacţionare la bursă şi în doar câţiva ani şi-a dus investiţiile la ordinul milioanelor de lei. Cum a reuşit?

„Pe Bursă am intrat în 2015 şi am investit puţin, fiind convins că o să fac greşeli şi o să învăţ din ele. Să fac greşeli a fost uşor, să învăţ din ele a fost mai greu, dar am reuşit. Acum nu mai fac acele greşeli. Fac altele şi cu bani mai mulţi”, spune Marius Alexe, în vârstă de 39 de ani, poate unul dintre cei mai vocali investitori ai pieţei de capital locale, dar şi cu unele dintre cele mai mari participaţii în companiile în care a devenit acţionar.

Originar din Slobozia, Marius locuieşte în Iaşi şi a fost angajat mai bine de 10 ani ca programator. Povesteşte că a prins explozia internetului, atunci când lucrurile erau la început, astfel că dădea mereu peste probleme care îi puneau mintea şi creativitatea la încercare. În timp însă, lucrurile s-au schimbat.

„În IT au intervenit apoi standardizarea şi superspecializarea, iar programatorii au ajuns să facă multă muncă de rutină, care pe mine mă plictisea. Astfel, am lăsat programarea doar pentru proiectele personale şi am căutat alte provocări”, continuă el.

Dacă IT-ul nu l-a mai motivat, decât poate mai târziu din perspectiva de investitor, Bursa a reprezentat provocarea majoră cu care şi-a ocupat timpul în ultimii şapte ani. Investiţiile sunt în acelaşi timp o pasiune pe care, fără să ştie, o cultiva încă din copilărie. La început, schimba abţibilduri cu jucători de fotbal, ulterior a început să tranzacţioneze monede vechi, iar mai apoi a continuat cu jocurile pe calculator.

„M-au fascinat în special jocurile de management şi cele de fotbal, unde cel mai mult îmi plăcea să mă ocup de transferuri, să cumpăr jucători tineri, să-i cresc şi să-i vând, strategie pe care am adoptat-o şi în investiţii. Bursa vine ca o continuare a acelor timpuri, acum având ocazia să tranzacţionez şi să mă ocup de management în unele companii, iar la altele să fiu suporter şi unde m-am învăţat să chibiţez. Deşi lucrurile sunt cât se poate de reale, eu privesc investiţiile cu detaşare, ca şi cum ar fi un joc pe calculator”, adaugă investitorul.

Marius Alexe investeşte doar în România şi spune că abia în ultimii ani Bursa locală a început să prindă avânt. Bursa de la Bucureşti apare frecvent în topul celor mai mari randamente din Europa, pentru că an de an, spune el, mai recuperăm din decalajul faţă de vestul continentului. O creştere economică mai mare se vede automat şi în profitul companiilor listate la Bursă. „În comunism, antreprenoriat însemna să vinzi ce furai din companiile de stat. În 1995 s-a redeschis Bursa din România, dar nu era o Bursă pentru investitori, era una pentru «combinatori».

Lucrurile au funcţionat aşa o bună perioadă, timp în care România a pierdut multe companii care astăzi ar fi putut fi de succes. Sunt convins că în 5-10 ani şi Bursa românească o să facă primul miliardar în euro”, afirmă investitorul.

În aceeaşi notă, el consideră că societăţile de stat ar trebui să fie listate la Bursă, întrucât statutul de companie publică le-ar obliga să fie mai transparente şi mai eficiente. Pe de altă parte, consideră că Bursei locale îi lipsesc modelele de succes şi că aceasta ar putea deveni mult mai atrăgătoare pentru companii şi investitori noi pe măsură ce companiile care s-au dezvoltat aici şi investitorii de succes vor deveni cunoscuţi şi în afara ei.

„Programul Made in Romania derulat de Bursa de Valori Bucureşti trebuie să fie o anticameră a Bursei. În ultimi ani, în program au intrat multe companii mari care nu au intenţii de listare şi pentru care programul este doar un mod de a-şi face publicitate. În schimb, pentru companiile mici, acesta poate fi şansa lor de creştere”, mai spune Marius Alexe.

Dacă la începuturile sale în lumea investiţiilor a mizat pe companii precum integratorul local de soluţii IT&C Bittnet Systems, compania de securitate cibernetică SafeTech Innovations, dezvoltatorul de software Life is Hard sau compania de e-learning Ascendia, pe care le înţelegea prin prisma pregătirii profesionale, astăzi deţinerile lui Marius sunt în principal firme care se adresează nevoilor primare ale consumatorilor, în special cele care au legătură cu domeniul alimentar.

„Poate că iau deciziile când îmi e foame”, glumeşte el, „sau poate prefer companiile care satisfac nevoile primare, aflate la baza piramidei lui Maslow, deoarece indiferent de condiţiile economice, acestea trebuie să fie satisfăcute. Comparativ cu IT-ul, o companie din domeniul alimentar nu se agită prea tare pentru că este puţin loc de inovat, iar avantajele competitive sunt durabile fără investiţii consistente”, explică Marius.

De altfel, 54% din plasamentele lui pe Bursă sunt în agricultură, iar 19% sunt în sectorul alimentar. Mai are 7% în servicii, 8% în retail, 5% în industria de IT&C, 5% în fonduri de investiţii şi 2% în sectorul materialelor de construcţii. Portofoliul lui include companii precum producătorul de inputuri ecologice Norofert, producătorul clujean de lactate Bonas Import Export, furnizorul de materiale şi accesorii pentru mobilier MAM Bricolaj, compania de evaluări Appraisal and Valuation şi producătorul de sisteme pluviale Raiko Transilvania. La fiecare dintre ele deţine pachete semnificative, de peste 5% din capitalul social.

Drumul de la investitor la administrator

Pentru a-şi da seama ce fel de investitor este, Marius Alexe a încercat de-a lungul timpului mai multe strategii. În acest moment al vieţii, pare că cel mai bine îl prinde rolul de prim investitor al unei companii. Totodată, spune că dacă vii doar cu capital într-o companie, nu eşti investitor cu adevărat, ci… sugar daddy. Pentru el, a fi investitor înseamnă să vină în companie cu capital, cu know-how, dar şi cu multă implicare.

„Orice investiţie este o relaţie din care se iese greu, de aceea mă uit foarte atent la latura umană. Investesc doar în companiile prietenilor mei, aşa că trebuie să vedem dacă putem fi prieteni şi apoi discutăm despre o eventuală investiţie. Strategia mea este să rămân alături de antreprenori la bine şi la greu, până când exitul comun ne va despărţi”, spune el amuzat. Profilul de investitor al lui Marius Alexe poate fi asimilat aşadar unui business angel sau unui investitor de tip private equity iniţial.

Pe lângă portofoliul de la Bursă, mai are deţineri în două fonduri de tip venture capital – RocaX şi 0 Day Capital. De asemenea, în ultima perioadă acesta şi-a extins orizontul şi în afara Bursei, ajungând să aibă deţineri în Microgreens, producător de microplante şi specialităţi culinare, Ohvăz, brand de produse pe bază de ovăz, Prime Dash, startup local fintech, LocoSlim, primul concept de remodelare corporală low-cost din România şi OnLeaf, producător de plante aromatice, ceaiuri şi alte produse.

„În ultimul timp, evaluările şi promisiunile companiilor listate intraseră în zona SF, de aceea am decis să investesc în afara Bursei. Sper că în câţiva ani o parte dintre acestea să facă pasul spre piaţa de capital. În acest moment au loc schimbări radicale la nivel internaţional, nu ştim cât ne vor afecta şi când ne vom regăsi echilibrul. La începutul pandemiei am investit foarte mult, dar spre final am decis să vând, fiind convins că va veni un declin. Aşa a fost, însă prăbuşirea abia urmează. De aceea, prefer să aştept ca evaluările să revină la niveluri realiste”, afirmă investitorul.

Marian Marius Alexe, investitor:

„Dorinţa de a face lucruri noi dispare când ajungi în zona de confort şi atunci apare plafonarea. Când am văzut că mi se întâmplă şi mie, am decis să investesc în oameni mai motivaţi, alături de care mi-am regăsit şi eu motivaţia. ”

L-am întrebat ce randamente a făcut până acum pe Bursă şi la cât se ridică valoarea portofoliului. Nu a înaintat cifre, pentru că nu-i place să se laude cu valoarea investiţiilor şi în privinţa câştigurilor, însă numai luând în calcul deţinerea de 11,6% pe care o are la Norofert, portofoliul de acţiuni listate se ridică la peste 17 milioane de lei. Ce poate spune este că 2021 a fost de departe cel mai bun an, el neavând însă niciun merit.

„Dacă aveam un câine şi îl lăsam pe Bursă, cu siguranţă avea un randament de două cifre, deoarece toate cotaţiile au urcat. Consider radament doar poziţiile închise, aşa că Agroland şi SafeTech mi-au adus cele mai mari profituri. Cumpărasem încă din plasamentele private şi voiam să măresc aceste poziţii, dar piaţa mi-a furnizat nişte oferte de nerefuzat şi am vândut tot”, mărturiseşte ieşeanul.

Evaluările companiilor sunt în strânsă legătură cu contextul pe care o economie îl traversează. În perioade de creştere economică, toate evaluările tind să urce, dar, spune Marius, investitorii trebuie să se întrebe dacă premisele de creştere se vor menţine şi în viitor. Până la urmă, companiile concurează între ele pentru banii şi pentru atenţia investitorilor. „Investitorii au aşteptări mai mari de la companiile cu un PR bun, de la cele dintr-o industrie pe val sau de la cele care au raportat rezultate bune.

Toate aceste companii ajung răsfăţatele Bursei şi intră într-o zonă de supraevaluare. După raportare, deşi companiile îşi ating ţintele de profit, acesta nu este suficient de mare ca să le scoată din zona de supraevaluare, unii investitori vor vinde, iar evaluările se vor duce în jos. Prin urmare, cele mai multe acţiuni ale companiilor la modă sunt bune de vândut. În schimb, cotaţia unei companii cu PR slab poate creşte foarte mult dacă aceasta raportează peste aşteptări”, consideră el.

Se spune că orice pe lumea asta are un preţ, iar dacă acesta ajunge sub valoarea intrinsecă, poate fi o investiţie bună, consideră investitorul. Sunt însă anumite situaţii în care valoarea intrinsecă nu poate fi calculată, iar în acest sens dă exemplu activele crypto.

„Prefer să stau deoparte şi să mă uit cum toţi cei de acolo devin milionari”, spune el ironic. Marius a rămas în continuare alături de unele companii, iar în altele s-a implicat mai mult decât din postura de investitor, aşa cum este cazul Norofert şi Bonas, unde a ajuns să ocupe şi funcţia de membru în consiliul de administraţie. De unde a venit motivaţia şi cum s-a întâmplat efectiv?

„Dorinţa de a face lucruri noi dispare când ajungi în zona de confort şi atunci apare plafonarea. Când am văzut că mi se întâmplă şi mie, am decis să investesc în oameni mai motivaţi, alături de care mi-am regăsit şi eu motivaţia. Astfel, am început să lucrez alături de ei şi am ajuns în Consiliul de Administraţie”, lămureşte investitorul.

Ce spune după lungul proces de descoperire a propriei strategii investiţionale? „Sunt necesari mulţi ani de experienţă pentru a deveni un investitor bun. Începe de tânăr pentru a fi un investitor slab în tinereţe şi apoi să fii un investitor bun pentru tot restul vieţii. Începe cât mai repede, o creştere anuală de câteva procente timp de 20 de ani te va face milionar”, conchide Marius Alexe.

► Consiliul de Administraţie este un organ de supraveghere şi control în cadrul unei companii sau al unei organizaţii. Într-o societate pe acţiuni, directorii neexecutivi sunt votaţi de membrii consiliului de administraţie. Totodată, administratorii numesc directorul executiv şi stabilesc direcţia generală strategică. Deciziile lor sunt votate apoi de acţionari în adunările generale. Consiliul este condus de către un preşedinte, ales prin vot secret de către administratori în şedinţa în care desemnează şi vicepreşedintele. Administratorii pot avea şi calitatea de acţionar sau pot fi propuşi de către acţionari.