În aprilie, multă lume a răsuflat uşurată când preşedintele Franţei a câştigat un nou mandat în faţa Marinei Le Pen. UE numai de un Trump european nu are nevoie când ruşii bat la porţile Uniunii cu tancuri şi rachete de croazieră. Ce ar incrimina-o mai mult pe extremista franceză în ochii lumii civilizate ar fi că a primit bani de la Kremlin. Se pare că, indirect, acest lucru este posibil să se fi întâmplat deja.

Principala rivală a lui Emmanuel Macron a primit bani de campanie, câteva milioane de euro, şi de la Viktor Orbán, premierul considerat autocrat al Ungariei. Orbán este ultimul dintre liderii europeni care i-a mai rămas prieten preşedintelui Rusiei Vladimir Putin. Guvernul maghiar primeşte, la rândul lui, bani, şi nu puţini – câteva miliarde de euro –, de la Rusia. Le Pen a primit un împrumut de la o bancă maghiară la insistenţele lui Orbán. Pentru această bancă, partidul de guvernământ a pregătit un viitor la propriu colosal, scrie Financial Times. Instituţia de la care Le Pen a primit bani este parte din proiectul a ceea ce ar trebui să devină una dintre cele mai mari bănci din ţară şi din regiune şi un instrument de forţă financiară şi influenţă pentru Fidesz.

În spatele viitorului colos se ascund şi alte lucruri interesante. Unul ar fi că la noua bancă are interese fiul guvernatorului bancii centrale maghiare, un fost prieten al lui Orbán devenit critic înverşunat. Banca centrală supraveghează întregul sistem bancar maghiar, iar faptul că fiul guvernatorului a ajuns într-o poziţie în care poate profita financiar de succesul instituţiei de credit arată cum guvernul Orbán şi-a asigurat bunăvoinţa tatălui. Un alt fapt interesant este cum predicţiile şi comentariile analiştilor băncii sunt favorabile sau justifică politicile guvernului Orbán. Altul ar fi cum prin această bancă se creează o legătură mortală între oamenii de afaceri prieteni cu Orbán sau aliaţi ai partidului de guvernământ şi chiar economia ţării.

Luna aprilie a fost specială şi pentru Orbán, nu doar pentru Macron sau Le Pen. Un vânt rece sufla peste Budapesta când liderul iliberal al Ungariei a urcat pe scenă pentru discursul de victorie în alegeri. După ce şi-a asigurat al patrulea mandat  succesiv,  Orbán radia de bucurie când s-a adresat unei mici mulţimi de credincioşi ai partidului Fidesz adunaţi în faţa Balenei, un centru de conferinţe elegant în formă de peşte, lângă Dunăre. „Cu siguranţă suntem într-o formă bună”, a spus el în veselia generală şi în aplauzele publicului. „Victoria este atât de mare încât poţi s-o vezi de pe Lună.”

În apropiere, un grup de bancheri cu legături strânse cu  elita din jurul premierului răsuflau şi ei uşuraţi. Orbán, cu un palmares la conducerea unei ţări de neegalat în Europa, le-a susţinut de ani de zile efortul de a fuziona trei dintre cele mai mari bănci ale ţării într-o singură instituţie, în speranţa că aceasta va servi obiectivelor sale politice la fel de mult ca şi clienţilor. Victoria sa a însemnat că proiectul Magyar  Bankholding va merge cu siguranţă înainte. Într-adevăr, procesul de geneză bancară era deja în curs. În aceeaşi noapte, fuziunea a făcut primii paşi. Seara votului a fost aleasă pentru sincronizarea unora dintre sistemele primilor doi membri, Budapest Bank şi MKB Bank. Takarékbank, al treilea partener, urmează să se alăture în 2023. Fuziunea a decurs fără probleme, sistemele funcţionau.

Seara votului a fost aleasă pentru sincronizarea unora dintre sistemele primilor doi membri, Budapest Bank şi MKB Bank. Takarékbank, al treilea partener, urmează să se alăture în 2023. Fuziunea a decurs fără probleme, sistemele funcţionau. Şi Orbán îşi avea asigurată funcţia timp de cel puţin încă patru ani: poate suficient timp pentru ca aşa-numita „superbancă” să se maturizeze. Bankholding lua viaţă, fiind menită să ofere sistemului politic al lui Orbán o coloană vertebrală-financiară solidă.

Şi Orbán îşi avea asigurată funcţia timp de cel puţin încă patru ani: poate suficient timp pentru ca aşa-numita „superbancă” să se maturizeze. Bankholding lua viaţă, fiind menită să ofere sistemului politic al lui Orbán o coloană vertebrală - financiară solidă. Când Orbán a preluat puterea în 2010, partidul său Fidesz a spus că va guverna în cadrul unui „Sistem Naţional de Cooperare” (NER) în baza căruia toţi membrii societăţii se vor uni în urmărirea unor obiective comune. În practică, NER a devenit treptat o reţea de instituţii de stat şi afaceri selectate, conduse de obicei de prietenii şi aliaţii lui Orbán, despre care grupurile de protecţie a drepturilor spun că se ajută reciproc pentru a susţine regimul iliberal al prim-ministrului.

Liderii UE l-au acuzat pe Orbán că a direcţionat subvenţiile UE şi contractele de achiziţii publice către această reţea pentru a cultiva loialitate şi a-şi întări regimul. Guvernul său neagă acest lucru, dar acum se confruntă cu o lipsă de finanţare, deoarece UE a blocat fonduri de redresare postpandemie în valoare de 7,2 miliarde de euro din cauza problemelor privind statul de drept şi corupţia. Iar guvernul a cheltuit nebuneşte pe măsuri sociale pentru a se asigura că cea mai mare parte a voturilor se duc la Fidesz. O mare bancă privată precum Bankholding ar putea ajuta la stimularea economiei Ungariei. Guvernul spune că scopul fuziunii este de a crea o bancă „importantă din punct de vedere strategic” care va ajuta la a face sectorul bancar al Ungariei mai sigur şi mai eficient.

Dar o instituţie de credit care cooperează îndeaproape cu guvernul şi poate chiar primeşte instrucţiuni de la acesta ar accelera şi dezvoltarea economiei hibride simbolizate de NER, spun bancheri de top. „În afară de profiturile directe şi finanţarea pentru companiile lor, ceea ce Orbán şi guvernul râvnesc cel mai mult este influenţa”, spune un director de bancă sub rezerva anonimatului. „Ei vor o bancă mare, care este o afacere grozavă, dar este şi un instrument de putere”, spune un alt director din sectorul financiar. „Poate ajuta la finanţarea construcţiei Sistemului Naţional de Cooperare.” În cele trei mandate consecutive ale sale din 2010, Orbán a creat o maşinărie politică aproape imbatabilă, care a asigurat succesul electoral. Acum, el poate urmări ceea ce bancherii şi alţii spun că este moştenirea lui mult dorită: asigurarea supremaţiei economice şi ideologice oricui este la putere în mod formal. Bankholding îl va ajuta pe Orbán să creeze o elită economică şi socială locală rezistentă, spun oameni familiarizaţi cu gândirea acestuia. De asemenea, ar putea ajuta la îndeplinirea agendei sale naţionaliste de slăbire sau scoatere din afaceri a rivalilor străini şi chiar să-i permită să finanţeze aliaţii iliberali de peste mări. Partidul francez de extremă dreapta al Marinei Le Pen a primit un împrumut de la una dintre băncile care a fuzionat pentru a deveni Bankholding.

Guvernul maghiar a respins ideea că superbanca ar servi agendei lui Orbán. Pachetul de acţiuni deţinut de stat, de doar 30,35%, la Bankholding înseamnă că „nu există şi nu poate exista vreo influenţă politică în funcţionarea ei zilnică”, spune executivul. Banca este „supusă aceluiaşi cadru legal destul de strict şi aceloraşi standarde de funcţionare ca orice bancă naţională”. Aici constă riscul. Una dintre principalele vulnerabilităţi ale băncii, arată zeci de interviuri FT cu profesionişti din domeniul financiar maghiar, este că instituţia este deja încărcată cu împrumuturi pentru persoanele aservite regimului lui Orbán. Dacă Orbán eşuează, multe dintre aceste companii riscă să-şi piardă contractele cu statul şi s-ar putea să nu îşi onoreze datoriile, lovind la rândul lor banca şi pe ceilalţi clienţi ai acesteia. Cu toate acestea, nu înseamnă neapărat că o superbancă maghiară este o idee proastă. Oamenii care cunosc îndeaproape situaţia acesteia, care au vorbit în cea mai mare parte sub condiţia anonimatului, au spus că o instituţie financiară cu o capacitate mai largă de a împrumuta ar putea fi un avantaj pentru economia ţării – dar numai dacă este liberă de influenţa politică şi îi este permis să crească astfel încât expunerea exagerată la sistemul lui Orbán să nu mai fie o problemă. În acest moment pare puţin probabil. Alături de stat, ceilalţi proprietari ai băncii sunt cel mai apropiat aliat şi prieten din copilărie al lui Orbán, Lőrinc Mészáros, cu aproximativ 40%, şi un grup de investitori cu legături cu fiul guvernatorului băncii centrale, György Matolcsy.

Liderii UE l-au acuzat pe Orbán că a direcţionat subvenţiile UE şi contractele de achiziţii publice către această reţea pentru a cultiva loialitate şi a-şi întări regimul. Guvernul său neagă acest lucru, dar acum se confruntă cu o lipsă de finanţare, deoarece UE a blocat fonduri de redresare postpandemie în valoare de 7,2 miliarde de euro din cauza problemelor privind statul de drept şi corupţia. Iar guvernul a cheltuit nebuneşte pe măsuri sociale pentru a se asigura că cea mai mare parte a voturilor se duc la Fidesz. O mare bancă privată precum Bankholding ar putea ajuta la stimularea economiei Ungariei.

După cum a spus o persoană, până când lucrurile se vor schimba, Bankholding – al cărui bilanţ combinat al membrilor în 2020 se ridica la aproximativ o şesime din PIB-ul ţării – „va fi cel mai mare risc pentru economia maghiară”. Orbán este de mult convins că influenţa economică trebuie să sprijine puterea politică pentru ca regimul său să fie durabil, o lecţie pe care a învăţat-o când primul său mandat ca premier s-a încheiat cu înfrângere în 2002, în ciuda unui record solid de administrare economică. Când a revenit la putere, în 2010, şi-a propus să preia controlul asupra economiei imediat. Sistemul bancar avea atunci, probabil, nevoie de reformă. OTP Bank a dominat o piaţă fragmentată, cu o cotă de peste 20%. Filialele mai multor bănci străine deţineau aproximativ 10% fiecare, existând şi o mulţime de microcreditori. Majoritatea nu obţineau profituri semnificative, dar companiile-mamă le-au păstrat oricum în reţelele lor internaţionale. „Nimeni nu a renunţat, în ciuda şocurilor şi a dezvoltării lente”, a spus un bancher cu zeci de ani de experienţă pe piaţa maghiară. Adică până când a venit Orbán. În manifestul său din 2010, Orbán a transformat băncile în ţapi ispăşitori, angajându-se să lupte împotriva creditorilor deţinuţi în mare parte de  străini care, a spus el, i-a suprataxat pe maghiari. „Este un sistem construit pentru a învinge  cu exces de putere în timp ce pretinde că concurează”, a scris el. „Statul trebuie să facă un pas împotriva unor astfel de situaţii. Acolo unde este posibil, operaţiunile asemănătoare cartelurilor trebuie întrerupte, chiar şi ajutând noi concurenţi să intre.” Orbán a corectat o gaură bugetară largă cu taxe suplimentare pentru companiile mari, în mare parte cu capital străin, inclusiv bănci. Cu insolvenţa evitată, a început să revizuiască întregul sector. A luat măsuri represive împotriva creditelor în valută, a introdus alte taxe pe tranzacţii şi, cel mai important, a acţionat pentru a aduce proprietatea în mâini maghiare de încredere.

„Ne-am stabilit obiectivul de a crea un nou sistem economic: o ambiţie semnificativă”, a declarat Orbán la un forum de afaceri în vara anului 2012, semnalând o îndepărtare de la modelul occidental al economiei sociale de piaţă. „O parte a noului model este de a avea 50% din sistemul bancar în mâini maghiare”. Premierul nu a pierdut timpul. Câteva luni mai târziu, adică încă în 2012, statul a cumpărat un pachet mare de acţiuni la Takarékbank, o reţea de cooperative de economii şi împrumut, de la Banca DZ din Germania. În 2013, şi-a mărit pachetul pentru a deveni acţionar majoritar. În 2014, statul a achiziţionat MKB de la BayernLB din Germania. În anul următor, General Electric a vândut guvernului Budapest Bank. În 2016, guvernul a reprivatizat MKB şi, în 12 luni, unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai lui Orbán a primit o mare parte din ea. Mészáros, un fost instalator care a crescut în acelaşi sat cu prim-ministrul, a devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni ai ţării, în timp ce companiile sale au câştigat zeci de contracte de achiziţii publice. Odată, el a atribuit jovial ascensiunea sa fulgerătoare lui „Dumnezeu, norocului şi lui Viktor Orbán”. Mészáros a achiziţionat pachete mari nu doar la MKB, ci şi la Takarékbank, în 2019.

Componentele superbăncii erau în mâini loiale, în multe privinţe culoarul perfect pentru NER. „NER a avut mai multe motive să remodeleze structurile de proprietate ale sectorului bancar”, a declarat József Martin, directorul Transparency International în Ungaria. „Au vrut să scape de capitalul străin şi să treacă mizele la cercurile de afaceri proguvernamentale şi în cele din urmă către Mészáros”. Etapa a fost pregătită şi în decembrie 2020 Bankholding şi-a început activitatea ca holding înainte de fuziunea planificată. Cei trei creditori care îşi uneau forţele aveau profiluri foarte diferite. MKB era puternică în împrumuturi corporative şi pe private banking. Budapest Bank a fost o bancă universală modernă cu servicii de retail, corporative şi de investiţii. Takarékbank a fost un amalgam cu un nucleu modern şi cooperative de economii rurale rămase din epoca comunistă. Clienţii obişnuiţi depuneau economii modeste, scoteau numerar o dată pe lună, împrumuturile erau adesea bazate pe calcule pe spatele unui plic şi înregistrate în caiete de matematică. Aceasta va fi integrată mai târziu, eventual anul viitor, a precizat Bankholding. Fuziunea nu este încă finalizată, dar registrele Bankholding sunt deja pline de împrumuturi pentru aliaţii, prietenii şi membrii familiei Orbán din reţeaua NER, spun surse cu cunoştinţe directe despre operaţiunile băncii. Deşi amploarea exactă a expunerii NER este necunoscută, unele proiecte sunt publice. În august anul trecut, Opus Energy, o subsidiară a holdingului Opus Global al lui Mészáros, a cumpărat reţeaua de distribuţie a energiei electrice din estul Ungariei Titász folosind un împrumut în valoare de aproximativ 130 de milioane de euro de la MKB Bank şi Takarékbank, ambele membri Bankholding, potrivit documentelor de la Bursă. Într-un alt exemplu, BDPST, un dezvoltator imobiliar controlat de ginerele lui Orbán, István Tiborcz, a primit două împrumuturi de la Takarékbank în valoare totală de aproximativ 100 de milioane de euro în iulie anul trecut pentru a dezvolta Hotel Dorothea, un hotel de lux construit în inima Budapestei.

Guvernul maghiar a respins ideea că superbanca ar servi agendei lui Orbán. Pachetul de acţiuni deţinut de stat, de doar 30,35%, la Bankholding înseamnă că „nu există şi nu poate exista vreo influenţă politică în funcţionarea ei zilnică”, spune executivul. Banca este „supusă aceluiaşi cadru legal destul de strict şi aceloraşi standarde de funcţionare ca orice bancă naţională”.

Iar o altă filială a BDPST a lui Tiborcz a primit aproximativ 14 milioane de euro de la Budapest Bank în septembrie anul trecut pentru a cumpăra hotelul Iberostar Grand din centrul oraşului, vizavi de banca centrală. Numai aceste trei împrumuturi au extins expunerea Magyar Bankholding la NER cu aproape un sfert de miliard de euro – mai mult de 1% din bilanţul său cumulat. Surse cu cunoştinţe directe despre operaţiuni spun că multe alte proiecte mari NER au primit împrumuturi de la aceste bănci. Un purtător de cuvânt al Băncii Naţionale a Ungariei, care acţionează şi ca autoritate de reglementare a pieţei, spune că Bankholding nu prezintă „vulnerabilitati suplimentare semnificative sau riscuri prudenţiale” în afara profilului de risc al oricărei instituţii financiare. „În opinia noastră, fuziunea şi integrarea deplină ar putea contribui în mare măsură la consolidarea cadrului de gestionare a riscurilor celor trei bănci. Influenţa politică a Bankholding depăşeşte graniţele. Odată cu fuziunea care se profila, s-a aflat că MKB Bank a împrumutat mai mult de 10 milioane de euro candidatei naţionaliste franceze la preşedinţie, Marine Le Pen, potrivit documentelor de venit prezentate de aceasta autorităţilor de la Paris. Orbán i-a susţinut politica şi s-a întâlnit frecvent cu ea în ultimii ani, chiar apărând într-un mesaj video la mitingurile ei. Când Le Pen nu a reuşit să obţină finanţare din cauza reticenţei băncilor franceze de a se asocia cu partidul ei de extremă dreapta, banca maghiară i-a venit în ajutor. Acesta a fost un fel de test de loialitate pentru Bankholding. Potrivit unor persoane care cunosc situaţia, ordinul direct al lui Orbán a fost necesar pentru ca Le Pen să-şi primească banii deoarece conducerea băncii şi chiar Mészáros au fost reticenţi să o finanţeze pe aceasta într-o perioadă politică atât de sensibilă. În cele din urmă, voinţa lui Orbán a prevalat şi un ofiţer de credite de la Bankholding a fost trimis la Paris pentru a semna documentele cu Le Pen. Astfel, banca a trecut testul. Romanţa premierului maghiar cu Le Pen a continuat şi după ce aceasta a pierdut alegerile. Doar au prieteni comuni. Guvernul lui Orbán a primit de la ruşi un împrumut de zece miliarde de euro pentru extinderea, cu tehnologie rusească, a centralei nucleare maghiare. Condiţiile contractului de finanţare sunt secrete.

Nimeni din sectorul bancar nu a fost dispus să-şi împărtăşească părerile despre Bankholding de teamă să nu-l enerveze pe premier, dar mulţi spun în privat că sunt îngrijoraţi de riscurile sistemice ale proiectului. Se aşteaptă ca împrumuturile NER să continue, prinzând banca într-o fază în care împrumutaţii şi proprietarii sunt în egală măsură datornici faţă de Orbán, a spus un bancher senior, adăugând: „Lumea se schimbă şi acele companii pot falimenta”.

Pentru unii, există un sentiment de oportunitate ratată în ceea ce ar fi putut face această superbancă pentru Ungaria. Proiectul Bankholding „are multe elemente logice”, spune un alt lider bancar. „Integrarea cooperativelor de economii este înţeleaptă, iar fuzionarea portofoliilor de retail, corporative şi de afaceri mici este inteligentă. Dar cu greu se pot descurca cu asta, deoarece sunt ocupaţi cu finanţarea imperiului.”