♦ Volodimir Zelenski a ajuns din actor de comedie, creditat cu puţine şanse ca politican de succes, erou naţional şi internaţional. A fost contextul de aşa natură sau depinde de lider?

„Atunci când a fost ales preşedintele Zelenski, mulţi spuneau că este un actor de comedie şi nu ar putea fi bun în politică. Acum, de când a început războiul, toată lumea care credea asta şi-a schimbat părerea. Este un erou“, povestea o refugiată ucraineancă în Bucureşti.

Volodimir Zelenski şi al său partid Slujitorul Poporului (denumit după serialul în care Zelenski a jucat rolul principal) au venit ca o speranţă pentru ucraineni care aşteptau reforme, modernizare, eradicarea corupţiei oligarhice etc. Ca atare, se bucura de un grad de încredere destul de mare chiar şi înainte de începerea războiului „ undeva spre 43% în 2021, potrivit Radio Ukraine International. După izbucnirea războiului şi acţiunile lui Zelenski, el a devenit erou naţional şi simbolul rezistenţei ucrainene. Întrebarea este însă ce se întâmplă într-o ţară în care încrederea în liderii politici este la pământ, cum este cazul României, unde încrederea în preşedintele Klaus Iohannis, comandantul suprem al Armatei, este la 14-22%, iar încrederea în politicieni, în general, este şi mai jos.

„Depinde de lideri şi de compor­tamentul liderului. Dacă preşe­dintele poate fi un factor de coeziune în socie­tate. Spre exemplu, Volodimir Zelenski, cu poziţia sa, cu comportamentul său, s-a pliat exact pe aşteptările poporului ucrainean şi a consolidat această rezistenţă eroică şi dârză“, explică analistul politic din Republica Moldova, Ion Tăbârţă.

Pe de altă parte, adaugă el, se poate întâmpla şi exact invers, cum a  fost în cazul preşedintelui moldovean Mircea Snegur, în răz­boiul din Transnistria, din 1992, între nou-formata Republică Moldova şi Federaţia Rusă.

„Din păcate, el nu a devenit acel lider de coagulare naţională pentru cetăţenii din Re­publica Moldova, mai degrabă liderii au venit din alte partide“, explică analistul politic.

Un exemplu care reuneşte atât tiparul liderului din lumea liberă care reuşeşte să adune în spatele său poporul, cât şi al celui care dă greş este Marea Britanie din cel de-al doilea război mondial, cu cei doi lideri: Neville Chamberlain şi Winston Churchill. Chamberlain, premierul Marii Britanii între 1937 şi 1940 se întorcea la Londra din Munchen în uralele britanicilor, după ce a semnat, alături de alţi lideri occidentali în 1938, cedarea unei părţi din Cehoslovacia Germaniei naziste, care devenea din ce în ce mai agresivă în Europa. Mişcarea a fost considerată, la vremea aceea, una care a împiedicat un nou conflict mondial, pentru că nimeni nu mai voia să vadă ororile din Primul Război Mondial.

Chamberlain a promovat politica dialogului cu Hitler, care s-a dovedit o politică falimentară: la nici un an de la Munchen, Hitler, împreună cu Stalin, atacă Polonia şi împing Marea Britanie şi Franţa să declare război Germaniei Naziste.

Avansul germanilor prin Europa a prins atât Marea Britanie, cât şi Franţa, pe picior greşit, care păreau depăşite de armata nazistă. După ce Germania a invadat şi Ţările de Jos, Chamberlain a făcut un pas în spate şi i-a făcut loc celebrului Winston Churchill, care a tăiat orice fel de canale de comunicare cu Adolf Hitler şi, prin atitudinea sa, a ridicat moralul scăzut al britanicilor. Politica lui Churchill de a nu da niciun pas înapoi l-a făcut să se bucure atunci, ca şi acum, de o popularitate extraordinară în rândul armatei britanice şi populaţiei.

Klaus Iohannis, preşedintele României este, potrivit Constituţiei, şi şeful suprem al Armatei Române.