Politica Budapestei, prezentată oficial drept „diversificare”, serveşte în realitate interesele Kremlinului şi subminează eforturile comunităţii europene.

În prezent, aproximativ 85% din necesarul de gaz al Ungariei provine din Rusia, iar contractele cu Gazprom rămân în vigoare, chiar după ce majoritatea ţărilor UE au rupt legăturile energetice cu Moscova în 2022. Budapesta a semnat noi acorduri pentru un miliard de metri cubi suplimentar pe an şi a extins capacitatea de stocare. La Forumul Economic Internaţional de la Sankt Petersburg, ministrul de externe al Ungariei, Peter Szijjarto, a anunţat livrări de 8-8,5 miliarde de metri cubi de gaz pentru 2025, cu volume similare preconizate şi pentru 2026.

Budapesta promovează acorduri cu Kazahstan, Uzbekistan şi Turkmenistan, prezentate ca surse alternative de gaz. În realitate, rutele trec prin Rusia, iar controlul asupra resurselor rămâne în mâinile Kremlinului. Astfel, gazul „kazah” sau „uzbek” nu oferă independenţă energetică Europei şi consolidează pârghiile Rusiei în regiune.

Această strategie îi oferă lui Orban imagine de actor geopolitic şi influenţă în negocierile europene, inclusiv în obţinerea fondurilor UE. Totuşi, manevrele energetice subminează regimul de sancţiuni împotriva Rusiei şi întăresc dependenţa de coridoarele controlate de Moscova.

Cooperarea cu regimurile autoritare din Asia Centrală devine astfel un instrument de legitimare a dependenţei, nu o diversificare reală.

Prin menţinerea legăturilor cu Rusia şi extinderea parteneriatelor cu autocraţiile din Asia Centrală, Ungaria subminează eforturile UE de securitate energetică şi riscă să inspire politici similare în alte state membre, adâncind fragilitatea unităţii continentale.