Reducerile de taxe, plafonările de preţuri şi controalele mai stricte se numără printre principalele „arme” cu care guvernele Europei au început să lupte împotriva inflaţiei care macină continentul. Creşterea costului vieţii este departe de a se fi terminat, iar alimentele sunt primele care au intrat în vizorul guvernelor, pe măsură ce tot mai mulţi oameni care nu se mai descurcă cu banii au început să ameninţe cu proteste, scrie Bloomberg.

Chiar dacă inflaţia globală începe să scadă, presiunea asupra preţurilor la alimente rămâne o bătaie de cap pentru guvernele din regiune. Acest lucru înseamnă că o mare parte din cheltuielile gospodăriilor, adică mersul săptămânal la supermarket, devin din ce în ce mai scump. Pentru a lua doar un exemplu, zahărul, utilizat într-o multitudine de produse, a atins săptămâna trecută cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani.

Pentru guverne, este urgent să acţioneze, având în vedere faptul că, din cauza inflaţiei, multe familii se luptă deja să ajungă cu bine până la sfârşitul lunii, declanşând greve şi proteste în întreaga Europă, în timp ce muncitorii cer salarii mai mari.

În unele părţi ale zonei euro, preţurile la alimente cresc într-un ritm nemaiîntâlnit în istoria postbelică, potrivit economistului senior al Rabobank Group, Maartje Wijffelaars. Datele de săptămâna trecută au arătat că inflaţia din zona euro a scăzut la 6,9% în martie. În Franţa, aceasta a încetinit la 6,6%. Însă creşterea preţurilor la alimente s-a accelerat la aproximativ 16%. Germania se confruntă cu un scenariu similar , unde inflaţia alimentelor depăşeşte 20%.

Acest lucru determină mai multe guverne europene să intensifice măsurile de limitare a ritmului de creştere, aici fiind vorba politici aplicate de obicei de ţările mai puţin dezvoltate. Portugalia a eliminat taxele pe produsele esenţiale, în timp ce Franţa a forţat supermarketurile să îşi reducă marjele de profit, iar Suedia a intensificat controalele asupra magazinelor alimentare.

„Nimeni nu s-a aşteptat ca inflaţia să afecteze în acest fel Europa, dar cu preţurile la alimente care cresc cu 15-20%, pentru anumite produse, guvernele încep să fie din ce în ce mai agitate. Inflaţia alimentară este cu adevărat o problemă, iar oamenii devin foarte furioşi”, a declarat Angel Talavera, şeful departamentului de economie europeană de la Oxford Economics.

Combaterea inflaţiei alimentare este mai complicată decât intervenţiile pe pieţele energetice care sunt ceva mai reglementate. Factori multipli au dus la creşterea preţurilor, de la secete şi întreruperi ale fluxurilor comerciale la costurile îngrăşămintelor şi boli precum gripa aviară. În plus, costurile mai mari ale energiei şi ale forţei de muncă îi pune o presiune enormă pe producătorii şi cultivatorii de alimente.

În condiţiile în care consumatorii sunt presaţi şi multe întreprinderi se bucură de profituri solide, există acuzaţii că inflaţia se răsfrânge asupra clienţilor.

Lanţurile de supermarketuri din Portugalia au fost ţinta unor inspecţii ale preţurilor, iar Spania a iniţiat întâlniri lunare cu magazinele, firmele de transport şi producătorii de alimente pentru a se asigura că reducerile de taxe se traduc în preţuri mai mici pentru consumatori.

În Suedia, magazinele alimentare s-au confruntat cu un control sporit după ce datele au arătat că preţurile alimentelor cresc în cel mai rapid ritm de la începutul anilor 1950. Acest lucru a determinat apeluri pentru plafonarea preţurilor, iar cei mai mari trei retaileri de produse alimentare au fost convocaţi de ministrul de finanţe al ţării.

Având în vedere că aproape 90% din sectorul alimentar suedez este dominat de doar trei comercianţi retail, guvernul va creşte finanţarea organismului naţional de supraveghere a concurenţei.

Norvegia ia măsuri similare şi a declarat că organismul său de supraveghere va primi "mai multă putere" pentru a interveni "mai devreme şi mai puternic acolo unde constată probleme de concurenţă".