♦ De la începutul acestui an, chiar înainte de izbucnirea războiului din Ucraina, marii consumatori de energie şi gaze spuneau că piaţa liberă, în contextul preţurilor istorice, devine o utopie, statul având puterea de a reglementa sectorul pentru o perioadă scurtă ♦ Un an mai târziu, industria mare este închisă ♦ Paradoxul? România îşi poate asigura din resurse interne 80% din necesarul de gaze naturale iar circa 80% din producţia de energie este controlată de stat.

„Ce vedem la Baumgarten (Bursa de gaze de la Viena) este o porcărie, alea nu sunt preţuri normale. Piaţa gazului, cu regulile ei de funcţionare, a fost făcută pentru timpuri normale, nu pentru ce ve­dem acum. Această piaţă pur şi simplu nu mai funcţionează. Dar statele au puterea de a reglementa lucrurile“, a spus Harri Kiiski, cel care până recent a ocupat funcţia de di­rector general al Azomureş, cel mai mare consumator de gaze naturale din România, care asigură 50% din producţia de îngărăşă­minte locală. Pentru producătorii de îngră­şă­minte, gazul este materie primă, 70% din costurile de producţie fiind reprezentate de achiziţia gazului. În contextul exploziei pre­ţului, încă din decembrie, anul trecut, Azomureş şi-a închis activitatea, izbucnirea războiului din Ucraina şi impactul pe care agresiunea Rusiei a avut-o asupra preţului gazului făcând imposibilă reluarea activităţii.

Dar închiderea marii industrii din Ro­mânia vine în contextul în care ţara este al doilea cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană, având posibilitatea prin propriile resurse să-şi asigure 80% din necesarul intern.

„Dacă toţi economism 20% din con­sum, toţi putem avea acces la gazul româ­nesc. Iar pentru gazul românesc costul este de 10-20 de euro/MWh. Hai să reglemen­tăm preţul la 30 de euro/MWh şi toţi ar fi fericiţi pe piaţă, inclusiv producă­torii. De ce trebuie să avem gazul românesc conectat la Baumgarten dacă piaţa oricum nu funcţio­nează?“, a spus Harri Kiiski, în prezent CEO adviser al Azomureş, în ca­drul con­ferinţei Coface Risc de ţară, orga­ni­zată la finalul săptămânii trecute. Azo­mureş este al şaselea cel mai mare producă­tor de îngră­şăminte chimice din UE, la nivelul întregii Uniuni 70% din capacitatea de producţie de îngrăşăminte fiind oprită. Spre exemplu, gazul pentru primul trimes­tru al anului viitor s-a tranzacţionat la Bursa de la Viena la peste 170 de euro/MWh.

„Piaţa liberă nu mai este solu­ţia. Sta­tele mem­bre au cea mai ma­re pu­tere acum.“

Impacul pe ori­zon­­tală al închiderii u­nor companii de talia Azo­mureş este în continuare greu de statbilit. Doar pentru că trenurile nu au mai plecat de la Azomureş către clienţi pline cu sacii de îngrăşăminte s-a tradus într-o scădere a rulajelor CFR Marfă de 10%.

„În Italia, San Pellegrino nu mai face apă minerală pentru că nu mai are CO2. Sunt fel şi fel de efecte. În iarnă nu vom mai avea roşii olandeze. La anul vom avea un consum şi mai mic de îngrăşăminte. Acum se făceau livrările în mod normal. Dacă sunt mai puţine îngrăşăminte, va fi mai puţină mâncare. UE nu va mai exporta, ceea ce va duce la dezechilibre în balanţele comer­cia­le. Noi reprezentam 50% din piaţa de îngră­şă­minte, dar acum se fac importuri prin Portul Constanţa. Problema? Şi ucrainienii vor acele îngrăşăminte, maghiarii la fel.“

Ideea de a reglementa pe o perioadă de şase luni preţul energiei a fost emisă de la începutul acestui an de mai mulţi consumatori. „Re­glementaţi preţul. Es­te cea mai simplă măsu­ră. Ai posibilitatea să faci acest lucru pentru 6 luni de zile. S-a scum­pit apa pe Dună­re? S-a scumpit căr­bu­nele? S-a scumpit combustibilul nuclear? Nu. Uitaţi de piaţa libe­ră în energie şi reglemen­taţi preţul. Energia este vitală pentru toţi“, spunea în ianuarie Ştefan Gadola, unul dintre fondatorii EnergoBit.

Într-un an însă, statul a preferat să pună în aplicare scheme de sprijin care au destabilizat piaţa locală, ducând la un blocaj total pe partea de tranzacţionare. Deşi IMM-urile şi populaţia au fost protejate, marea industrie a fost lăsată pe cont propriu, în prezent fiind în discuţie noi modificări ale schemei de reglementare aflate în vigoare.

Un alt impact al închiderii industriei mari este scăderea consumului de gaze şi energie electrică.

„Vedem că producătorii sunt deja nervoşi pentru că nu mai e loc de înmagazinare. Este o pendulă până ajungi la o destabilizarea sistemului“, a mai spus Kiiski. Practic, în aceste moment, odată cu umplerea depozitelor de înmagazinare, producătorii caută consumatori, dar aceştia nu mai există, fiind închişi exact din cauza preţurilor istorice la gaze. În prezent, România are depozitele de gaze pline „n proporţie de 88%, la nivelul „ntregii UE fiind atins un grad de umplere de 90%. Vestea mai puţin bună este că goana după alimentarea cu gaze pentru iarna aceasta s-a făcut cu cel mai mare preţ din istorie, lucru care se va vedea „n facturi.

„Suntem gata să pornim 50% din producţie în 7 zile, dacă avem condiţiile.“

Harri Kiiski a mai tras un semnal de alarmă şi anume că deşi protejată de scumpiri, populaţia nu este pe deplin informată legată de riscurile care vin odată cu începerea iernii. În timp ce alte state au în derulare programe de informare ţintite pe acţiuni concrete în cazul unor probleme pe partea de aprovizionare, în România autorităţile tratează în continuarea economisirea energiei ca pe un subiect tabu.

„Nu cred că le-am spus oamenilor cum să se pregătească de iarnă. Fiecare casă ar trebui să aibă lumânări, chibrituri şi o lanternă“, a mai spus fostul CEO al Azomureş.