În ultimii ani, discuţiile despre construcţiile sustenabile au alimentat numeroase concluzii pripite.

Una dintre cele mai răspândite este aceea că polistirenul expandat (EPS) ar urma să dispară treptat din piaţă deoarece provine din resurse fosile şi nu se încadrează în imaginea unui material „verde”. Iată de ce acest lucru este FALS!

Ce material are cea mai mică amprentă de carbon? Dacă răspunsul celor mai mulţi ar fi  lemnul, cânepa sau un alt material considerat „natural”, rezultatele analizelor standardizate pot fi surprinzătoare. În ultimii ani, odată cu apariţia declaraţiilor de mediu pentru produse (Environmental Product Declarations - EPD), comparaţiile nu se mai bazează pe percepţii, ci pe date măsurabile.

Dar cât de aproape este percepţia românilor de realitate?

Presiunea pentru clădiri cu emisii reduse schimbă modul în care sunt evaluate materialele de construcţie. În locul afirmaţiilor generale despre sustenabilitate, dezvoltatorii şi proiectanţii analizează tot mai des indicatori precum amprenta de carbon pe întreg ciclul de viaţă al produsului.

În acest context, declaraţiile EPD au devenit un instrument important de comparaţie. Aceste documente prezintă, pe baza unor metodologii standardizate, impactul unui produs asupra mediului, inclusiv emisiile de CO₂ echivalent generate pe durata ciclului său de viaţă.

Astfel, alegerea unui material nu mai este influenţată doar de cost sau de performanţa tehnică, ci şi de datele privind impactul asupra mediului.

Percepţia şi realitatea nu sunt întotdeauna aceleaşi

Pentru mulţi, asocierea dintre EPS şi industria petrochimică conduce automat la concluzia că acesta are şi cea mai mare amprentă de carbon dintre materialele utilizate în termoizolaţii.

Datele disponibile în numeroase declaraţii EPD arată însă că lucrurile sunt mai nuanţate.

Amprenta de carbon a unui material depinde în mare măsură de energia necesară pentru fabricarea sa. În cazul unor materiale izolatoare minerale, precum vata bazaltică, procesul de producţie presupune topirea rocilor la temperaturi care pot depăşi 1.400°C, ceea ce implică un consum energetic ridicat.

În schimb, fabricarea polistirenului expandat utilizează un proces industrial diferit, cu un necesar energetic mai redus, ceea ce se reflectă adesea într-o amprentă de carbon competitivă raportată în declaraţiile de mediu ale produselor.

Rezultatul îi surprinde deseori chiar şi pe specialişti: în multe comparaţii bazate pe EPD-uri, sistemele termoizolante pe bază de EPS au emisii de CO₂ comparabile sau chiar mai reduse decât unele soluţii alternative.

Contează doar producţia?

Nu. Un material de termoizolaţie trebuie analizat pe întreaga durată de viaţă a clădirii.

Dacă o izolaţie reduce semnificativ consumul de energie pentru încălzire şi răcire timp de 30–50 de ani, economiile de emisii obţinute în exploatare sunt de regulă mult mai mari decât emisiile generate în procesul de fabricaţie.

Din această perspectivă, performanţa termică rămâne unul dintre cei mai importanţi indicatori ai sustenabilităţii unei soluţii constructive.

De ce EPS rămâne atât de prezent pe piaţa europeană

În ciuda dezbaterilor privind materialele „verzi”, polistirenul expandat continuă să fie una dintre cele mai utilizate soluţii pentru izolarea clădirilor în Europa.

Explicaţia este simplă:

♦ oferă un raport foarte bun între cost şi performanţă;

♦ contribuie la reducerea consumului energetic al clădirilor;

♦ este un material uşor, ceea ce simplifică transportul şi montajul;

♦ există infrastructură industrială şi capacităţi de producţie dezvoltate la nivel european;

♦ numeroase produse sunt însoţite de declaraţii EPD care permit evaluarea transparentă a impactului asupra mediului.

Aceste argumente fac ca EPS să rămână o opţiune importantă atât pentru proiectele rezidenţiale, cât şi pentru investiţiile comerciale şi industriale.

Vor înlocui materialele naturale toate soluţiile clasice?

Materialele pe bază de fibre vegetale sau fibre de lemn câştigă teren şi reprezintă o alternativă interesantă în anumite aplicaţii, în special acolo unde sunt urmărite beneficii suplimentare precum reglarea umidităţii sau utilizarea unor resurse regenerabile.

Totuşi, piaţa construcţiilor funcţionează pe baza unui echilibru între performanţă, cost, disponibilitate şi impact asupra mediului.

În prezent, nu există indicii că Europa renunţă la polistirenul expandat. Mai degrabă, tendinţa este ca toate materialele să fie evaluate pe baza unor criterii obiective şi măsurabile, nu doar prin prisma percepţiilor.

Concluzie

Întrebarea nu este dacă un material provine sau nu din resurse fosile, ci care este impactul său real asupra mediului pe întreg ciclul de viaţă şi cât contribuie la reducerea consumului energetic al clădirilor.

În multe situaţii, datele din declaraţiile de mediu arată că polistirenul expandat are o amprentă de carbon mai redusă decât presupun mulţi şi continuă să reprezinte una dintre cele mai eficiente soluţii din punct de vedere al raportului dintre cost, performanţă şi impact climatic.

Pentru investitori, dezvoltatori şi constructori, deciziile sunt luate tot mai des pe baza datelor măsurabile, nu a percepţiilor. Iar acestea arată că, cel puţin în prezent, polistirenul expandat rămâne un material cu un rol important în tranziţia către clădiri mai eficiente energetic.

Notă editorială: Valorile privind amprenta de carbon diferă în funcţie de producător, compoziţia produsului şi metodologia EPD utilizată. Comparaţiile trebuie realizate între declaraţii de mediu echivalente, întocmite conform aceloraşi standarde.

Întrebări frecvente despre polistirenul expandat

Cât costă polistirenul expandat?

Preţul unui polistiren expandat diferă în funcţie de mai mulţi factori, precum densitatea (de exemplu, EPS 70, EPS 90 sau EPS 100), grosimea plăcilor, dimensiunile acestora, certificările produsului şi cantitatea achiziţionată. De asemenea, costul final al unei lucrări de termoizolare include adezivii, plasa de armare, diblurile, tencuiala decorativă şi manopera. Din acest motiv, evaluarea unei soluţii nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe preţul materialului, ci pe raportul dintre cost, performanţa termică şi durata de exploatare.

Ce grosime de polistiren expandat este recomandată pentru faţadă?

Nu există o grosime standard valabilă pentru toate clădirile. Alegerea depinde de zona climatică, de materialul din care sunt realizaţi pereţii, de cerinţele proiectului şi de nivelul de eficienţă energetică urmărit. În cazul construcţiilor noi, grosimea termoizolaţiei este stabilită prin calcul termotehnic, astfel încât clădirea să respecte cerinţele în vigoare privind performanţa energetică.

Ce înseamnă EPS 90 şi EPS 100?

Denumirile EPS 90 şi EPS 100 indică nivelul de rezistenţă la compresiune al materialului, exprimat conform standardelor europene. În practică, EPS 90 este utilizat frecvent pentru termoizolarea faţadelor, în timp ce EPS 100 este ales în aplicaţii unde sunt necesare solicitări mecanice mai ridicate, precum anumite pardoseli sau alte elemente constructive. Alegerea trebuie făcută în funcţie de destinaţia proiectului şi de recomandările proiectantului.

În timp ce un EPS 100 standard este utilizat frecvent la fundaţii, pardoseli sau alte aplicaţii care necesită rezistenţă mecanică ridicată, EPS PRO este un EPS 100 (100 kPa) proiectat încă din fabrică pentru faţade. Prin procesul controlat de detensionare şi maturare, plăcile îşi păstrează stabilitatea dimensională, un aspect esenţial pentru durabilitatea sistemului de termoizolaţie.

Care este diferenţa dintre polistirenul expandat şi polistirenul extrudat?

Deşi ambele materiale sunt utilizate pentru termoizolaţie, ele au proprietăţi diferite. Polistirenul expandat este folosit în principal pentru izolarea faţadelor şi a altor elemente unde este necesară o bună performanţă termică la un raport echilibrat între cost şi eficienţă. Polistirenul extrudat are o structură mai compactă, o rezistenţă mai mare la compresiune şi o absorbţie redusă a apei, fiind utilizat frecvent în fundaţii, socluri, terase sau pardoseli.

Cum influenţează grosimea termoizolaţiei consumul de energie?

În general, o grosime mai mare a stratului termoizolant poate reduce pierderile de căldură prin pereţi, însă rezultatul depinde de întregul sistem constructiv. Performanţa energetică este influenţată şi de calitatea tâmplăriei, acoperişului, planşeului, precum şi de eliminarea punţilor termice. Din acest motiv, grosimea termoizolaţiei trebuie stabilită în urma unui calcul tehnic şi nu exclusiv în funcţie de buget.

Cât rezistă în timp un sistem de termoizolare?

Durata de viaţă a unui sistem de termoizolare depinde de calitatea materialelor utilizate, de respectarea tehnologiei de montaj şi de condiţiile de exploatare. Un sistem executat corect şi întreţinut corespunzător poate funcţiona eficient timp de mai multe decenii, fără a-şi pierde în mod semnificativ proprietăţile termoizolante.

De ce există diferenţe de preţ între produse aparent similare?

Două produse care au aceeaşi grosime pot avea caracteristici tehnice diferite. Conductivitatea termică declarată, rezistenţa mecanică, precizia dimensională, certificările şi procesul de fabricaţie pot influenţa atât performanţa, cât şi costul final. Compararea exclusivă a preţului pe metru pătrat nu oferă întotdeauna o imagine completă asupra valorii reale a produsului.

Cum aleg polistirenul expandat potrivit pentru proiectul meu?

Alegerea materialului trebuie făcută în funcţie de tipul construcţiei, destinaţia elementului care urmează să fie izolat şi cerinţele tehnice ale proiectului. Înainte de achiziţie este recomandată consultarea documentaţiei tehnice şi verificarea caracteristicilor produsului, precum conductivitatea termică, rezistenţa la compresiune şi domeniul de utilizare.