Există oraşe pe care le vizitezi şi ştii imediat în ce categorie să le aşezi. Oraşe vechi, cu amintiri din alte vremuri, oraşe noi, unde privirile îţi sunt furate de înălţimi, oraşe care au îmbătrânit urât, altele care par că abia fac primii paşi, oraşe care te cuceresc din prima clipă şi cele care te îndepărtează. Şi există Varşovia, un oraş care e şi prezent şi trecut, într-un amestec neaşteptat care îţi ridică sprâncenele a mirare.

Pentru români, capitala Poloniei este un loc cu o familiaritate ciudată. Când ajungi aici recunoşti imediat blocurile comuniste, cu arhitectura lor de neuitat, cu aceleaşi balcoane, aceleaşi culori terne şi pe alocuri coşcovite. Rânduri de blocuri simetrice, ce pot fi la fel de bine din Bucureşti sau din Varşovia.

Amintiri dintr-un trecut comun, pe care nici noi, nici ei nu îl putem şterge. Ce nu te aştepţi este ca ele să fie înconjurate de zgârie-nori, de clădiri de birouri acoperite cu sticlă ce străluceşte albastru, imagini simbol ale noii ere în care a intrat Europa de Est după căderea comunismului. Un amestec prin care Varşovia încearcă poate să reconcilieze trecutul cu prezentul.

De fapt, istoria tumultuoasă a estului european este scrisă şi în Varşovia, ca şi în alte capitale din zonă, de clădirile ce o compun, gotice, renascentiste, baroce sau neoclasice, cartiere de blocuri comuniste şi spaţii de birouri moderne.

O plimbare prin centrul capitalei poloneze este un traseu prin această istorie mai mult sau mai puţin păstrată. Biserici şi fortificaţii gotice, precum Catedrala Sfântul Ioan (sec. XIV) sau Castelul Regal Curia Maior (1407–1410), locuinţe de negustori cu aer renascentist, construcţii baroce, cum este Biserica Sfântului Iacint (1603–1639) sau Palatul Krasiński, reconstruit după modelul din 1677, palate neoclasice, inclusiv superbul Łazienki, construit în mijlocul celui mai mare parc al oraşului, cu o suprafaţă de peste 76 de hectare.

Fără îndoială, Varşovia păstrează în multe zone aerul fostei capitale regale, cu palate şi vile ascunse în curţi umbrite şi grădini cu hortensii. În plus, oraşul nu lasă pe nimeni să uite că Chopin a fost polonez, aşa că în zilele fierbinţi de vară un număr impresionant de oameni se aşază pe iarba din apropierea Monumentului Chopin din Parcul Łazienki pentru concerte în aer liber.

CITITI MATERILAUL INTEGRAL AICI