”ECOFIN: Europa a intrat într-o etapă în care nu îşi mai permite să amâne decizii iar ambiţiile României trebuie să devină din ce în ce mai ridicate - aceasta este principala concluzie a ultimelor două zile la reuniunea miniştrilor finanţelor din UE de la Dublin.

Vorbim despre inteligenţă artificială, competitivitatea sistemului financiar, energie şi geopolitică. În realitate, toate aceste discuţii ajung în acelaşi punct: cum finanţăm creşterea şi cum ne pregătim economiile pentru următorii zece ani.

Am discutat cu Kristalina Georgieva - directorul general al Fondului Monetar Internaţional (FMI), cu Mathias Cormann - secretarul general al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), cu Nadia Calviño - preşedintele Băncii Europene de Investiţii (BEI), cu Valdis Dombrovskis - comisarul european pentru economie şi productivitate, implementare şi simplificare şi cu colegii miniştri de Finanţe ai ţărilor UE despre o Europă care trebuie să investească mai mult, să mobilizeze mai bine capitalul privat şi să îşi recapete avantajul de productivitate.

Cu Valdis Dombrovskis am discutat în mod special despre parcursul fiscal al României şi despre cum putem găsi, împreună cu Comisia Europeană, formula care să ne permită să ne respectăm angajamentele de deficit, protejând în acelaşi timp investiţiile şi capacitatea economiei de a reveni pe creştere. Comisia susţine continuarea unei politici fiscale prudente şi respectarea traiectoriilor convenite, iar pentru România miza este să continuăm corecţia într-un mod credibil şi sustenabil.

Mathias Cormann a pus foarte clar problema competitivităţii europene: avem nevoie de o piaţă unică mai profundă, de capital orientat către investiţii productive, de tehnologie, energie mai competitivă şi competenţe mai bune.

Iar discuţia deschisă de Kristalina Georgieva despre inteligenţa artificială arată cât de repede se schimbă economia mondială: AI poate creşte productivitatea, dar va schimba piaţa muncii, administraţia, cererea de energie şi chiar raporturile de putere dintre economii.

Pentru România, aceste discuţii au o semnificaţie foarte concretă. Am recuperat enorm în ultimele două decenii, dar nu putem considera această convergenţă ireversibilă. România creşte mai încet în ultimii ani şi tocmai de aceea trebuie să readucem capitalul către economie, să reducem costul finanţării şi să facem investiţiile din România mai atractive.

Aceasta este şi logica consolidării fiscale pe care am început-o. Nu reducem deficitul pentru o cifră într-un tabel de la Bruxelles. Îl reducem pentru că un stat care se împrumută excesiv consumă capitalul de care au nevoie companiile, plăteşte dobânzi mai mari şi devine mai vulnerabil exact atunci când lumea devine mai instabilă. Deficit mai mic, credibilitate mai mare şi costuri de finanţare mai mici trebuie să însemne mai mult capital disponibil pentru economia românească.

Mesajul pe care l-am susţinut este că România nu poate alege între consolidare şi creştere. Avem nevoie de amândouă. Trebuie să reducem cheltuielile ineficiente şi să organizăm mai bine marile servicii publice, dar trebuie în acelaşi timp să protejăm investiţiile, infrastructura, apărarea, energia şi conectarea economică a ţării.

În grupul în care România a discutat impactul AI asupra energiei, miza este chiar mai mare decât consumul suplimentar de electricitate al centrelor de date. Întrebarea este dacă Europa poate avea suficientă energie sigură şi competitivă pentru noua economie şi dacă România poate transforma avantajele sale energetice într-un avantaj economic. Energie mai multă, reţele mai bune şi interconectare înseamnă industrie, centre de date, investiţii şi exporturi. Înseamnă, în final, şi o ofertă internă mai mare şi o contribuţie la reducerea deficitului extern.

Am discutat şi despre administrarea statului. Tehnologia şi inteligenţa artificială nu trebuie să însemne încă un strat de birocraţie digitală. Trebuie să însemne servicii publice mai rapide, administraţie mai productivă şi combaterea mai eficientă a evaziunii. În domeniul fiscal, parcursul nostru către OECD ne-a obligat deja să facem schimbări, iar beneficiul trebuie să fie un ANAF mai digital, mai bine integrat şi mai orientat către risc, nu o povară administrativă suplimentară pentru contribuabilul corect.

În final, discuţiile de la Dublin din aceste zile evidenţiază o direcţie clară: România trebuie să se uite la marile transformări ale lumii fără să uite lucrurile pe care încă nu le-a pus în ordine. Nu putem controla geopolitica, preţul mondial al energiei sau viteza cu care se dezvoltă inteligenţa artificială. Putem însă controla finanţele publice şi cum construim mediul în care investeşte capitalul românesc.

Şi trebuie să avem curajul să ieşim din logica costului electoral permanent. Responsabilitatea începe cu noi, cei care avem roluri de răspundere în stat, dar nu se termină acolo. De la ministru şi până la orice funcţionar public, statul trebuie să lucreze pentru cetăţean şi fiecare leu public trebuie să producă servicii mai bune pentru societate. Nu putem cere permanent mai multe resurse economiei fără să cerem, în acelaşi timp, mai multă performanţă statului.

România nu are nevoie doar să treacă de următorul buget sau de următoarea criză. Are nevoie de o direcţie pentru următorul deceniu. Dacă reducem deficitele gemene, ajungem la un stat mai eficient, mobilizăm capitalul privat şi folosim investiţiile pentru a ne creşte capacitatea de producţie, România poate continua convergenţa şi îşi poate consolida rolul economic în regiune.

Consolidarea fiscală nu este destinaţia. Este fundaţia de pe care trebuie să începem următoarea etapă de dezvoltare.”