Jurnal de razboi, toamna 2007. Austriecii de la Erste au luat pozitii in transeele BCR si lanseaza atacuri de marketing agresiv. Alianta italo-romano-austriaca a UniCredit a incheiat jonctiunea celor trei ostiri ale sale si se pregateste sa atace citadela francofona de la BRD-SocGen, care a ingrosat zidurile de aparare in 2006. Tabara austriaca rivala de la Raiffeisen s-a retras in codru neconsolata si asteapta o noua campanie pentru a incerca sa recastige locul trei. Se anunta un razboi surd, fara un invingator profilat de la inceput. Poate clientul sa fie acela.

Cam asa ar incepe probabil unul dintre cele mai animate episoade din povestea pietei bancare autohtone, care are sansa unei cresteri si mai spectaculoase decat pana acum, pe seama confruntarii pentru suprematie dintre cei patru jucatori amintiti.

Intarzierea cu cinci luni a finalizarii tranzactiei prin care a fost privatizata BCR a lasat concurentei ragazul sa mai faca ceva pregatiri pentru confruntarile din 2007-2008. Pe unii i-a deranjat insa tocmai perioada de tranzitie de la momentul desemnarii castigatorului si pana la preluarea efectiva a pachetului majoritar de actiuni la BCR. Explicatia nici nu era greu de gasit: conducerea bancii s-a straduit din rasputeri sa-si intampine noul patron cu rezultate spectaculoase.

A deschis aproape 80 de unitati, micute, destinate retailului, exact pe gustul austriecilor. A largit porfoliul de produse de retail, mizand pe formula serviciilor la pachet. Iar la sfarsitul lunii august, pe cand austriecii se rugau ca partea romana sa incheie odata procedurile, managementul BCR a avut ce raporta. A majorat activele cu aproape 24% fata de august 2006 si a strans in opt luni un profit net de 178 mil. euro, mai mare cu peste 50% fata de aceeasi perioada din 2005.

Asa se face ca oficialii BRD, de pilda, au remarcat inca din primavara o crestere a agresivitatii BCR inclusiv la nivelul abordarii de noi clienti si al practicarii unor preturi mai mici decat concurenta. Pe piata se vorbea deja de un comportament "dezordonat" al oamenilor BCR, care fusesera scosi din birourile marilor sucursale si trimisi la vanatoare de clienti. Apoi prelungirea provizoratului, pana cand Erste avea sa inceapa sa ia decizii si sa tureze motoarele BCR la viteza dorita, nu era tocmai placuta pentru simplul fapt ca piata nu prea stia la ce sa se astepte.

Steven van Groningen, seful Raiffeisen Bank, anticipeaza o serie de "surprize" din partea Erste, desi probabil ca banca mama de la Viena poate furniza anumite "secrete", dupa ani de zile in care si-a urmarit concurenta umar la umar, atat in Austria cat si prin Europa Centrala si de Est. Oricum, de un lucru e sigur: "Vor avea un marketing agresiv". Iar planurile anuntate deja de oficialii Erste intaresc o asemenea perspectiva, austriecii incluzand in planul de afaceri majorarea cheltuielilor de marketing. Van Groningen se pregateste pentru confruntari puternice, incepand din toamna anului viitor. "Cred ca marea batalie va incepe in a doua jumatate a lui 2007", spune Van Groningen.

Rasvan Radu, seful deja numit al conglomeratului care va rezulta din fuziunea UniCredit cu HVB-Tiriac, este mai relaxat. "Nu cred ca Erste va fi gata de razboi pana in toamna viitoare pentru ca totusi au pierdut destul timp in aceasta perioada in care nu au putut lua decizii de restructurare, iar procesul va fi de durata", spune Radu. In acelasi timp, el crede ca nici intarzierea nu este buna pentru ca se intretine o anumita stare de confuzie pe piata. Pe de alta parte, si tabara lui Rasvan Radu se lupta cu timpul, pentru ca integrarea a trei banci intr-una singura nu prea lasa multe resurse de aruncat in lupta pentru cota de piata. Teoretic, fuziunea ar urma sa se incheie pana la jumatatea anului viitor, insa experienta recenta a HVB cu Banca Tiriac a aratat ca pot aparea intarzieri mai ales din cauza procedurilor administrative care trebuie parcurse.

Noua banca se va putea bucura insa de ocazia rara de a profita de o selectie de personal din trei echipe deja rodate si de know-how complementar pe principalele segmente ale pietei. Asa ca macar din punct de vedere teoretic conglomeratul rezultat va fi bun de lupta chiar la putin timp dupa incheierea procesului de integrare. Cu atat mai mult cu cat va avea in spate cel mai puternic grup bancar continental, care ii va putea furniza atat finantare cat si expertiza, chiar mai valoroasa decat cea pe care o poate aduce Erste la BCR. Din acest punct de vedere, pozitia BRD la numai cateva puncte procentuale cota de piata in fata viitorului UniCredit ar putea deveni vulnerabila in scurt timp. Francezii s-au pregatit insa in ultimii doi ani pentru a rezista unei concurente acerbe, asa ca nu se pune problema unei victorii usoare de partea bancherilor de la UniCredit.

Ramane de vazut ce va mai putea face Raiffeisen in vederea unei reveniri in forta, avand in vedere ca si in conditiile actuale de competitie este nevoie de sase luni de marketing agresiv pentru castigarea catorva zecimi de punct la cota de piata.

Probabil ca de-abia in 2008 BCR-Erste si noul UniCredit vor fi gata sa-si arunce in lupta toate fortele. Insa cu toate fortele lor, va fi nevoie de ceva mai mult pentru a avea loc o schimbare in ierarhia celor patru mari: BCR-Erste, BRD-SocGen, UniCredit, Raiffeisen. Fara influenta unui factor din exterior, asa cum s-a intamplat cu UniCredit-HVB, jocurile sunt in mare facute. Pozitia BCR este practic de neatins, iar Erste are instrumentele sa o consolideze cel putin. BRD-SocGen nu va bate pasul pe loc, asteptand ca UniCredit sa ocupe locul trei cu ambele picioare, asa ca diferenta chiar de cateva puncte procentuale este greu de inghitit.

Raiffeisen isi tot subtiaza cota de piata de la inceputul acestui an, asa ca, pana sa atace UniCredit, va trebui sa se stabilizeze. In fine, ING, de pe locul al cincilea, se afla la peste doua puncte procentuale distanta, si nici olandezilor nu le va fi prea usor sa urce pentru ca deocamdata au preferat sa scada, asa cum au facut si Raiffeisen Bank, dar si HVB. Motivul? Cunoscutele restrictii impuse de BNR creditarii in valuta, care au deformat substantial imaginea activelor raportate de filialele de banci straine, o felie consistenta din creditele in valuta fiind exportata in bilanturile bancilor mama.

Avand in vedere ca discutia despre activele totale devine relativa, mai ales din cauza creditelor corporate, se va ascuti o data in plus lupta pe retail, acolo unde exportul nu are rost, mai ales in conditiile cresterii creditelor in lei. Tocmai pe frontul de retail se vor ciocni probabil cel mai puternic primii patru jucatori, ING avand un portofoliu inca restrans de produse. Iar din asemenea ciocniri, clientul ar putea fi in sfarsit favorizat, dupa ani de zile in care bancile doar au profitat fara scrupule de nevoia lui de bani pentru consum, masina si casa.