Când nemţii vorbesc de “cordonul sanitar” împotriva extremismului, nu vorbesc aiurea-n tramvai.

Nu fac o paralelă cu situaţia de atunci din Germania şi situaţia de azi din România pentru că sunt ani-lumină distanţă între cele două situaţii. Dar sunt câteva elemente comune, înfiorătoare.

Ascensiunea lui Hitler nu a fost rezultatul unei lovituri de stat, ci a unui vot popular.

În 1928, Partidul Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani (pe scurt, Partidul Nazist) al lui Hitler obţinuse, în alegeri, 2,6% din voturi. Patru ani mai târziu, în 1932, obţinea 37% din voturi, devenind cel mai mare partid din Reichstag. Vă sună cunoscut?

Două au fost elementele principale care au condus la acest rezultat: criza economică profundă şi o clasă politică mainstream la pământ. Din peisajul nostru lipseşte criza economică. Criza politică este absolut identică, cu partide care nu pot forma o majoritate şi care nu se înţeleg pe niciun subiect serios.

Cum Marea Depresiune născuse milioane de şomeri, Hitler a promis locuri de muncă pentru toţi. Noi promitem apartamente cu trei camera de 50.000 de euro şi apartamente cu două camera de 35.000 de euro. Plus tradiţionalii cai verzi pe pereţi. În urma votului, Hitler a fost numit cancelar, în ianuarie 1933.

Dar nu a ajuns cancelar doar pentru că a câştigat alegerile, ci pentru că fotoliul i-a fost oferit. A fost o eroare politică gravă a elitelor conservatoare. Cancelarul Franz Maria von Papen (era membru al Partidului de Centru Zentrumspartei) l-a convins pe preşedintele Paul von Hindenburg să-l numească pe Hitler cancelar (von Papen avea să devină vicecancelar). Cum nimeni nu putea forma guvernul, ţara era condusă prin „cabinete prezidenţiale de urgenţă” care nu aveau sprijinul Parlamentului. Nici guvernul nostru demis nu are sprijinul Parlamentului, dar conduce.

Socoteala elitelor politice era că-l pot controla din umbră pe Hitler, de aceea l-au propus cancelar. Poporul l-a ales, clasa politică a desăvârşit dezastrul.

La noi, PSD a avut o contribuţie masivă la ascensiunea AUR şi a lui George Simion. Nu ştim câte voturi i-a transferat direct, nici dacă a făcut-o, dar manevrele lor politice au întărit AUR. PSD credea că un Simion, ajuns în turul al doilea al prezidenţialelor din noiembrie 2024, va fi mai uşor de învins de Marcel Ciolacu, decât un alt candidat. Doar că Ciolacu nu a ajuns în turul al doilea. Faux pas.