Mai mult de jumătate din traficul de pe internet este generat de programe automate, nu de utilizatori umani. O statistică publicată în 2026 readuce în atenţie o teorie controversată, potrivit căreia spaţiul online este tot mai mult populat de boţi şi conţinut creat de inteligenţa artificială.

Comentarii care par scrise după acelaşi model, imagini artificiale şi conversaţii cu interlocutori a căror identitate este greu de verificat. Pentru mulţi utilizatori, internetul începe să pară un loc în care devine tot mai dificil să deosebeşti oamenii de programele automate, arată Engadget. Fenomenul este asociat cu „Dead Internet Theory”, cunoscută drept „Teoria internetului mort”.

Potrivit raportului Thales Bad Bot Report 2026, traficul automatizat a reprezentat 53% din totalul traficului web analizat pentru anul 2025, faţă de 51% în anul precedent. Activitatea atribuită utilizatorilor umani a coborât astfel la 47%. Raportul arată că 40% din traficul total a fost generat de boţi consideraţi maliţioşi, utilizaţi inclusiv pentru atacuri informatice, fraudă sau exploatarea vulnerabilităţilor unor servicii online.

Nu orice bot este însă periculos. Motoarele de căutare folosesc programe automate pentru indexarea paginilor, iar numeroase servicii digitale depind de astfel de instrumente.

De asemenea, cifra de 53% nu înseamnă că majoritatea postărilor de pe reţelele sociale sunt scrise de AI. Studiul măsoară traficul, nu autorii conţinutului publicat.

Ideea a circulat pe forumurile online încă din anii 2010 şi a devenit cunoscută în 2021, după o postare pe comunitatea Agora Road. Autorul susţinea că internetul devenise un spaţiu artificial, în care interacţiunile autentice erau înlocuite treptat de activitate automatizată. În versiunea sa radicală, teoria afirmă că internetul ar fi „murit” în jurul anului 2016, când boţii şi algoritmii ar fi început să domine experienţa utilizatorilor.

Nu există dovezi că internetul ar fi fost înlocuit printr-o operaţiune coordonată sau că oamenii ar fi devenit o minoritate printre autorii întregului conţinut online. Există însă o schimbare reală: instrumentele AI pot produce astăzi texte, fotografii, videoclipuri şi comentarii într-un ritm imposibil pentru un utilizator obişnuit.

Engadget descrie şi un fenomen tot mai întâlnit: interacţiunile dintre sisteme automate, în care oamenii participă din ce în ce mai puţin. Un exemplu apare în educaţie. Un student poate folosi AI pentru redactarea unei lucrări, iar profesorul poate apela la un alt sistem automat pentru evaluarea acesteia.

Situaţii asemănătoare există pe piaţa muncii. Candidaţii folosesc chatboţi pentru redactarea CV-urilor şi scrisorilor de intenţie, în timp ce angajatorii utilizează programe care analizează şi filtrează aplicaţiile. În ambele cazuri, o parte a comunicării ajunge să se desfăşoare între două sisteme informatice. Problema nu este doar că textele devin mai asemănătoare, ci şi că poate fi tot mai greu de identificat cât dintr-un mesaj reflectă experienţa sau opinia reală a unei persoane.

Un studiu Pew Research Center, realizat în februarie 2026, arată cât de rapid au intrat aceste instrumente în viaţa de zi cu zi. În 2024, 33% dintre adulţii americani declarau că au utilizat chatboţi precum ChatGPT, Gemini sau Copilot. În 2026, proporţia a ajuns la 49%. Aproximativ 24% dintre respondenţi folosesc asemenea instrumente zilnic. Creşterea utilizării AI nu înseamnă automat dispariţia interacţiunilor umane, dar arată cât de mult s-a schimbat modul în care oamenii caută informaţii, lucrează şi comunică.

Una dintre cele mai importante probleme este răspândirea dezinformării. Conturile automate pot distribui masiv afirmaţii false, pot amplifica artificial anumite mesaje sau pot crea impresia că o opinie este susţinută de un număr mare de persoane. Imaginile şi videoclipurile generate de AI complică verificarea informaţiilor, mai ales atunci când sunt prezentate drept înregistrări autentice.

În paralel, creşte interesul pentru instrumentele care încearcă să identifice materialele produse artificial. Totuşi, asemenea sisteme pot greşi, iar rezultatele lor nu constituie singure o dovadă sigură. Pentru utilizatori, verificarea sursei, identificarea autorului şi compararea informaţiilor cu publicaţii credibile devin tot mai importante.