Europa se confruntă cu cea mai gravă criză strategică din ultimele decenii. Continentul este prins între teama de Rusia, dependenţa de SUA şi un război în Ucraina pe care nu îl poate rezolva.

Concluzia a fost trasă de analişti europeni şi americani reuniţi marţi la Washington. Masa rotundă organizată de Quincy Institute a avut ca temă consecinţele ameninţărilor lui Donald Trump împotriva Groenlandei şi Venezuelei, scrie Kyiv Post.

Pascal Boniface, directorul Institutului Francez pentru Afaceri Internaţionale şi Strategice, contestă naraţiunea dominantă despre pericolul rusesc. Moscova s-a străduit să cucerească Ucraina, o ţară cu 30 de milioane de locuitori. Ideea că ar putea invada o Uniune Europeană de 450 de milioane de locuitori este neverosimilă.

Rusia rămâne o ameninţare prin operaţiuni cibernetice, interferenţe politice şi conflicte prin intermediari în Africa. Dar teama de o invazie rusă în Europa este exagerată şi paralizantă din punct de vedere politic. „Pericolul este psihologic”, a avertizat Boniface. Convingându-se că Rusia reprezintă o ameninţare existenţială, Europa a devenit incapabilă să reziste presiunii americane. Chiar şi atunci când această presiune subminează suveranitatea europeană.

Zoltán Koskovics, directorul Unităţii Geopolitice din Ungaria, oferă o perspectivă diferită.

Washingtonul nu mai aşteaptă ca Europa să fie prietenoasă cu Rusia. Dar se aşteaptă ca Europa să-şi „stabilizeze” relaţia cu Moscova. Presupunerea americană pe termen lung este clară: Europa ar trebui să fie capabilă să echilibreze Rusia pe cont propriu.

Zachary Paikin, cercetător la Institutul Quincy, merge mai departe. Rigiditatea Europei faţă de Rusia este determinată mai puţin de securitate, cât de statut. Punerea capăt războiului prin negocieri ar necesita tratarea Rusiei ca pe un actor egal. Liderii europeni se tem că acest lucru ar diminua poziţia Europei în ordinea internaţională.

Boniface susţine că Europa a făcut din Ucraina punctul central al întregii sale viziuni strategice. Adesea în detrimentul realismului.

„Liderii europeni vorbesc de parcă Rusia ar fi gata să mărşăluiască spre Berlin, chiar dacă Moscova rămâne împotmolită în estul Ucrainei", a spus expertul francez.

Paikin descrie Ucraina ca fiind problema prin care Europa şi-a externalizat autonomia strategică către Washington. Prin legarea credibilităţii sale de Kiev, Europa a cedat Statelor Unite controlul escaladării.

Koskovics include Ucraina într-o critică mai amplă. Războiul face parte dintr-o criză instituţională şi morală mai mare. Alături de migraţia în masă, criminalitate şi scăderea încrederii în instituţii, conflictul alimentează ascensiunea partidelor populiste.

Dacă Rusia este temerea Europei, SUA este dilema ei. Boniface a fost dur în evaluarea sa asupra lui Donald Trump. Preşedintele american este mai degrabă un prădător decât un protector.

Trump a pus în mod deschis la îndoială articolul 5 al NATO. A batjocorit liderii europeni şi a arătat mai mult respect personal pentru Vladimir Putin decât pentru aliaţii tradiţionali.

„Ideea unei lumi occidentale unificate nu mai este reală", a declarat Boniface. Trump respinge multilateralismul, dreptul internaţional şi cadrul de valori la care Europa încă se agaţă.

Koskovics respinge „retorica funerară”. El susţine că ceea ce s-a prăbuşit nu este Occidentul, ci ideologia tehnocratică liberală.

Conflictul lui Trump cu Europa este ideologic, nu civilizaţional. Washingtonul doreşte ca Europa să controleze migraţia, să renunţe la guvernarea birocratică şi să-şi asume responsabilitatea pentru propria apărare.

Paikin oferă o interpretare mai rece. SUA se concentrează din ce în ce mai mult pe dominaţia hemisferică şi concurenţa cu China. Europa încă contează, dar mult mai puţin decât în trecut.

În spatele argumentelor privind Rusia, Ucraina şi Trump se ascunde o nelinişte mai profundă: teama Europei de a-şi pierde relevanţa. Paikin susţine că reacţia vehementă a Europei la ameninţările lui Trump privind Groenlanda reflectă o realizare bruscă. Europa însăşi este acum vulnerabilă. Miza nu este doar teritoriul, ci şi statutul.

Boniface a fost de acord. Unitatea europeană împotriva lui Trump a fost determinată atât de furia publică, cât şi de principii. Trump este acum profund nepopular în toată Europa. Supunerea faţă de el este costisitoare din punct de vedere politic pentru liderii naţionali.

Koskovics a avertizat că poziţia actuală a Europei - moralistă, divizată şi dependentă din punct de vedere strategic - riscă să accelereze declinul său. Fără reforme, UE însăşi ar putea să se fractureze sub presiunea externă.

Europa este prinsă între o Rusie pe care nu o poate învinge, un război pe care nu îl poate încheia şi o SUA pe care nu se mai poate baza. Dar de care nu poate scăpa. Nu este încă clar dacă acest lucru va duce la o independenţă strategică autentică sau la o dependenţă mai profundă deghizată în sfidare.

Era în care Europa putea asuma protecţia, prestigiul şi autoritatea morală în acelaşi timp s-a încheiat, au concluzionat analiştii.

Şi de data aceasta, Washingtonul s-ar putea să nu vină în ajutor.