Omul de  afaceri Dorinel Umbrărescu, care a clădit prin cele trei firme, Spedition UMB, SA&PE Construct şi Tehnostrade, cel  mai mare grup din  construcţii, cu afaceri totale de 14,3 mld. lei, a pariat pe industrie încă din 2024,  când a preluat şi a salvat primul  combinat cu tradiţie de pe piaţa locală, Oţelul Roşu din Caraş Severin.

Într-o perioadă în care condiţiile tot mai grele din piaţă şi lipsa unei strategii au dus la prăbuşirea mai  multor coloşi din industrie, antreprenorul  se pregăteşte să preia activele la un al doilea combinat cu tradiţue, ArcelorMittal Hunedoara, care şi-a oprit definitiv producţia în septembrie 2025.

Mai mult, cel mai puternic antreprenor din construcţiii s-a  arătat interesat şi de preluarea activelor colosului Liberty Galaţi, cu 2,2 miliarde de lei  afaceri anul trecut, aflat într-un blocaj în prezent.

Originar din Tănăsoaia, Vrancea, Dorinel Umbrărescu şi-a clădit businessurile în judeţul vecin, Bacău. A început să facă afaceri cumpărând două camioane pe care le-a folosit pentru a realiza transporturi internaţionale. Cele trei firme pe care le-a dezvoltat,  Spedition UMB, Tehnostrade şi Sa&Pe Construct Companiile au ca proiect construcţia autostrăzii 7, cea care va lega Moldova de Capitală.

În 2024, omul de afaceri a făcut primul pariu în industrie şi a cumpărat  combinatul Oţelul Roşu din Caraş Severin pentru a produce componente metalice necesare în activităţile sale de construcţii. Tranzacţia era estimată la 12 milioane de euro.Compania avea o capacitate anuală de producţie de 850.000 tone de oţel lichid, dar producţia fusese oprită din 2013.

De altfel, anterior acestei  tranzacţii,  producătorul de oţel lichid Oţelul Roşu, operat prin firma Samtec Mondo Technology Industry,  intrase în insolvenţă în urmă cu mai bine de un deceniu.

În vremurile de glorie ale industriei, întreaga dezvoltare industrială a ţării (de la vagoane, la automobile, la maşini agricole) era susţinută de combinatel cu  tradiţie precum Oţelul Roşu,  alături de Sidex Galaţi şi Arcelor Mittal  din Hunedoara, dar şi de  combinatele din Reşiţa, Târgovişte, Câmpia Turzii.

Spre exemplu, doar Arcelor Mittal  din Hunedoara, un simbol al industriei siderurgice, avea în 1989 o capacitate de producţie de 4,2 mil. tone. Producţia era folosită pe piaţa internă, susţinea construcţia de maşini (de la vagoane, la automobile şi maşini agricole) şi dezvoltarea de cale ferată dar şi producţia militară, alături de Sidex Galaţi şi alte combinate. În 2003, când a fost vândut de stat către ArcelorMitall avea o producţie de 300.000 de tone şi  6.000 de angajaţi. Combinatul producea profile şi corniere pentru pieţele de energie, construcţii şi infrastructură. În 2006,cel mai bun an din ultimele două decenii, Arcelor Mittal din Hunedoara avea afaceri de 746,5 mil.lei şi profit net de 22,5 mil. lei, la 1.913 angajaţi, potrivit mfinante.ro.

În septembrie 2025 însă, ArcelorMittal din  Hunedoara, rezultatul dezvoltării de peste un secol a Uzinelor de Fier Hunedoara, a decis să oprească definitiv producţia la fabrica din Hunedoara.

În acest context,  acordul semna cu UMB Steel  (Dorinel Umbrărescu) pentru vânzarea activelor sale şi transferul anumitor datorii aferente, inclusiv obligaţiile de mediu, într-o tranzacţie de  12,5 mil. euro, a venit ca un colac de salvare.

Industria  grea a avut de suferit în ultimii ani, mai mulţi coloşi s-au prăbuşit dat fiind condiţiile tot mai grele din piaţă şi lipsa unei strategii. De exemplu, în  2022, producătorul de alumină Alum Tulcea, controlat de Alro Slatina, cu 792 de angajaţi la acea vreme, oprea producţia,  pe motiv că au  fost afectate costurile de producţie din cauza preţului gazului. Preţul energiei şi gazului a atins de altfel un record în 2022.

Alum Tulcea era singurul producător de alumină calcinată din România, utilizată la obţinerea aluminiului. Combinatul avea o capacitate de producţie de 600.000 de tone pe an.  Clientul principal al producătorului Alum este Alro Slatina. 

Mai mult, s-au prăbuşit şi combinatele de îngrăşăminte chimice Donau Chem din Turnu Măgurele şi Ga Pro Co din judeţul Neamţ,  scoase de mai multe ori la vânzare,  prin negociere directă cu investitorii, după cum anunţa lichidatorul judiciar Sierra Quadrant.

Pe de altă parte, la finalul lui 2019, siderurgia a bifat un moment nedorit în istoria sa, marcat prin încetarea activităţii fostei platforme IMGB şi achiziţia acesteia de către SIF-Banat Crişana.