Dragi români, din România şi de pretutindeni,

Celebrăm azi Unirea de la 1918, un moment istoric al României, un moment în care un vis de generaţii s-a împlinit.

Şi asta înseamnă, pe de o parte, că nu venim de nicăieri, că a existat o societate şi o clasă politică capabile să-şi coalizeze energiile pentru un ideal, şi asta înseamnă că memoria acestor oameni ne obligă şi pe noi să încercăm să fim la înălţimea a ceea ce ei au făcut.

Unde suntem azi? Cred că trebuie să privim cu echilibru şi luciditate momentul la care suntem, tocmai pentru a fi capabili să ne modulăm şi aşteptările, şi speranţele. Trăim mai prost decât anul trecut. Dar trăim mult mai bine decât acum 20 de ani. Şi trăim mai bine decât mulţi din oamenii din ţări vecine nouă.

România este o ţară coruptă, şi românii au dreptate când spun că nu văd o voinţă a statului român de a lupta cu corupţia, şi mai au dreptate când sunt revoltaţi de faptul că oameni corupţi vin şi le dau lecţii de moralitate la televizor. Totuşi, suntem mai puţin corupţi decât acum 20 de ani.

E adevărat şi că toată corupţia din toată această perioadă ne-a ţinut înapoi. Puteam să fim mult mai departe şi să trăim mult mai bine faţă de cum trăim azi. E adevărat şi că în ultimele luni nu am văzut corupţie la vârful statului român.

Avem multe zone de excelenţă în educaţie, dar, în ansamblu, sistemul de învăţământ este slab spre foarte slab. Şi asta o să ne provoace mari probleme în viitor.

Sistemul sanitar este departe, foarte departe de unde ar fi putut să fie cu toţi banii pe care noi toţi i-am dus încolo. Dar vedem totuşi primele corpuri noi de spital care sunt construite prin finanţare din PNRR.

Avem o economie privată foarte dinamică şi meritoasă, care a reuşit să dubleze PIB-ul României în 10 ani. Dar avem un deficit comercial foarte mare şi nu avem, în momentul ăsta, o adevărată politică economică. Totuşi, autorităţile statului au reuşit să păstreze calendarul pentru aderarea la OCDE.

Acum un an România a anulat alegeri prezidenţiale şi asta a creat un dubiu cu privirea la democraţia din România, şi între cetăţenii români, şi în rândul partenerilor noştri. Avem totuşi între timp multe dovezi ale faptului că aceste alegeri au fost influenţate în mod nelegal şi multe dovezi că în ultimii 10 ani avem o campanie de dezinformare şi manipulare dusă de Rusia în România şi în Europa.

Dar nu avem un raport complet cu ce s-a întâmplat acum un an. Suntem membri ai Uniunii Europene şi, graţie acestei poziţii, România a primit aproximativ 100 de miliarde de euro. Dar, de multe ori, vocea României nu s-a auzit în interiorul Uniunii şi au fost cazuri, cum a fost cazul Schengen, în care România a fost clar nedreptăţită. Totuşi avem maturitatea, pe care am exersat-o în ultimele luni, de a negocia şi de a impune punctul nostru de vedere pe chestiuni tehnice care priveau România.

Avem 5 milioane de români care au plecat din România, fie din cauza condiţiilor materiale, fie că s-au simţit nedreptăţiţi în această ţară. Dar ei sunt o carte de vizită pentru România şi un potenţial uriaş pentru România în măsura în care vom reuşi să avem o relaţie corectă cu ei.

În fine, avem o administraţie publică care este de foarte multe ori depăşită, care a pierdut şi timp, şi bani în procesul de digitalizare şi care evident că nu ţine pasul cu societatea. Dar am făcut totuşi 500 de kilometri de autostradă şi de drum expres în ultimii 5 ani.

Toate lucrurile pe care le-am spus sunt adevăruri despre România, pe care putem să le vedem dintr-o direcţie sau din alta, şi cel mai simplu pentru un politician este să ia două sau trei dintre ele, să le facă sloganuri, să defileze cu ele de dimineaţă până seara. Şi sunt câţiva care o fac. Şi, din păcate, spaţiul nostru public este poluat de această reversare de sloganuri, unele dintre ele devenind ţipete şi chiar urlete.

De aceea, invitaţia pe care o fac tuturor este să coborâm toţi nivelul vocii, să discutăm cu calm şi echilibru problemele pe care societatea noastră le are - fără să încercăm să le ascundem într-un fel, dar păstrându-ne calmul şi echilibrul.

Vă invit, de asemenea, să încercăm să ne ascultăm unii pe alţii. Dincolo de zgomotul inevitabil, vom găsi puncte de vedere comune pe care să putem să construim. Pentru că trăim o perioadă în care doar naţiunile care reuşesc să aibă o solidaritate interioară reuşesc să progreseze. Şi la această solidaritate interioară ne obligă şi memoria celor pe care i-am pomenit, şi responsabilitatea pe care o avem faţă de copiii noştri.

Şi vă invit pe toţi să continuaţi să credeţi în România.

La mulţi ani, România! La mulţi ani, români!