DE CE IUBESC ROMÂNIA. Misterul care a făcut-o pe Anne Marie Rosemberg să caute pe hartă ţara bunicului
"Sur le pont d'Avignon..." îmi sună în cap un vers rebel, fără urmare, dintr-un cântec vechi, franţuzesc, traversând podul Agigei, în drum spre Clos des Colombes. Qu'est-ce que c'est, Clos de Colombes? Păi ce să fie? O poveste din Olimp. Cu zei? Cu zei, cu porumbei, cu un suflet de român furişat în trupul unei franţuzoaice din Champagne, chemată "acasă" de propriile-i rădăcini, vechi, uitate pe-aici de bunicul plecat, demult, în Franţa.
"Nu mi-a vorbit de România. Nimic. Şi cu atât mai mult am vrut să fiu aici. Am ştiut că trebuie să fiu aici", îmi va spune Anne Marie Rosemberg. Şoseaua spre Mangalia e ca o pictură de frunze coapte; maro, galben, verde pal. Un Georges Braque, inspirat, într-o zi însorită de noiembrie. Anne Marie Rosemberg s-a întors "acasă", ca după o vacanţă în Franţa. "Exact aşa. Eu nu sunt un expat care să-mi spun: hai şi eu în România să văd cum e - o fi bine, o fi rău. Eu am venit acasă, pur şi simplu!". În 2001, a venit prima oară şi i-a plăcut. În 2002, a cumpărat; în 2005, i-a dat drumul la treabă. Podgoria ei a înnobilat cinci hectare de pământ - defuncta fermă 5 a IAS-ului Mangalia -, în care a investit "decent", spune ea. "Acum îmi pare rău... Aş fi putut cumpăra mai mult", adaugă zâmbind.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
