Un robot care recunoaşte culori şi aruncă mingi la ţintă, zeci de ore de muncă, programare în Java – deşi la şcoală învaţă C++ - piese printate 3D şi o echipă de liceeni care îşi caută singură sponsori. Pentru elevii din RoboSapiens, robotica nu este doar despre tehnologie, ci şi despre prietenie, curiozitate, perseverenţă şi visuri de antreprenoriat.

Când auzi cuvântul „robotică”, poate te gândeşti la laboratoare futuriste, roboţi umanoizi sau invenţii complicate, pe care le pot înţelege doar oamenii foarte buni la informatică. În realitate, poţi începe şi din curiozitate, fără să ştii totul de la început.

Aşa au ajuns în echipa RoboSapiens Mihnea Lamatic şi Ştefan Elefterescu, ambii elevi în clasa a X-a la Colegiul Naţional Spiru Haret din Bucureşti. În total, echipa este formată din 15 liceeni implicaţi full-time şi alţi 15 voluntari.

„RoboSapiens a pornit în 2016 şi participăm de zece ani la FIRST Tech Challenge (FTC), cea mai mare competiţie de robotică pentru liceeni la nivel global. Anul acesta am participat la etapa regională şi ne-am calificat la etapa naţională. Nu ne-am calificat anul acesta la etapa mondială, dar, în paralel, am aplicat la alte competiţii. Am fost acceptaţi în America, Istanbul şi Canada şi am ales-o pe cea din urmă, unde urmează să plecăm pe 9 iunie”, spune Mihnea.

Ce face, de fapt, un robot într-o competiţie?

În fiecare an, competiţia propune o nouă provocare. Echipele nu construiesc acelaşi robot la nesfârşit, ci trebuie să pornească de la o temă nouă şi să găsească o soluţie cât mai bună.

„Pentru FTC începem să ne pregătim undeva prin septembrie, când ni se dă tema. Robotul de anul acesta a trebuit să ia nişte mingi pe care să le arunce într-o cuvă. El trebuie să sorteze aceste mingi în funcţie de culori”, explică Ştefan.

Asta înseamnă că robotul trebuie să poată identifica obiectele, să le ridice, să le transporte şi să le lanseze corect, într-un timp limitat. Iar pentru ca toate acestea să funcţioneze este nevoie de proiectare, mecanică, electronică, programare şi foarte multe teste.

Parcursul robotului, de la idee la concurs

Un robot de concurs are în spate luni întregi de idei, schiţe, încercări, piese schimbate şi cod rescris. Procesul de construire a unui robot, cum este cel pe care liceenii de la RoboSapiens l-au dus la FTC, are mai multe etape clare.

„Prima este proiectarea. Folosim nişte sisteme care ne permit să desenăm schiţa robotului şi să modelăm tot robotul pe un calculator. Apoi urmează etapa de asamblare şi manufacturare a pieselor, unde folosim imprimante 3D pentru a printa piese din metal sau plastic. Cea de-a treia fază este programarea robotului, unde îi definim scopurile. Există şi o a patra fază, aceea de practică, de antrenare a driverului”, explică Ştefan.

Astfel, după ce robotul este asamblat, elevii scriu codul care îi spune cum să se mişte şi ce acţiuni să execute.

Robotica nu înseamnă doar şuruburi şi cod

Deşi partea tehnică este cea mai vizibilă, o echipă de robotică are nevoie şi de oameni care se ocupă de lucrurile din spatele scenei: comunicare, promovare, relaţia cu sponsorii şi organizarea activităţilor. Practic, liceenii îşi pun „pălăria” de om de comunicare, director financiar ori marketing specialist.

În RoboSapiens, detaliază cei doi tineri, există roluri dedicate de marketing, PR şi atragere de sponsorizări. Acestea sunt esenţiale pentru ca echipa să poată construi robotul şi să participe la competiţii.

Costurile, subliniază ei, nu sunt deloc mici. „Participarea la competiţia din Canada ajunge la aproximativ 1.500 de euro pentru fiecare membru al echipei. (...) Construcţia robotului se ridică la aproximativ 2.000 de euro”, afirmă Ştefan.

Aşadar, în spatele fiecărui robot care intră pe terenul de concurs sunt nu doar programatori şi constructori, ci şi elevi care pregătesc prezentări, vorbesc cu firme, caută sprijin şi învaţă să îşi susţină proiectul în faţa altora.

Să fii parte dintr-o echipă de robotică şi să mergi la competiţii internaţionale, cred cei doi liceeni, nu te ajută doar să îţi dezvolţi abilităţi noi în programare, electronică sau proiectare, ci şi să creezi relaţii.

„Competiţiile ne ajută să ne facem cât mai multe cunoştinţe, relaţii, să strângem diverse resurse pe care le vom putea folosi ulterior. Cunoaştem oameni care ştiu programare, electronică, proiectare şi cred că asta e foarte valoros”, consideră Ştefan.

Pe de altă parte, participarea la competiţii, adaugă el, „ne împinge să fim curioşi, să aflăm cât mai multe despre lumea asta a tehnologiei şi, pe viitor, cred că va conta mult şi când ne vom angaja sau ne vom deschide propriile firme”.

Pentru Mihnea şi Ştefan, experienţa din RoboSapiens este legată şi de planurile lor profesionale.

„Cred că pentru amândoi visul este să devenim antreprenori, dar eu personal îmi doresc să îmi pun bazele într-un domeniu, să studiez şi apoi să pornesc un business”, spune Mihnea.

Printre cele mai valoroase lecţii dobândite prin experienţa RoboSapiens şi a concursurilor, menţionează ei, se numără importanţa muncii şi a perseverenţei, dar şi gestionarea eficientă a resurselor.

Dincolo de partea tehnică, liceenii din clubul de robotică învaţă să lucreze în echipă, să îşi gestioneze timpul, să folosească eficient resursele şi să continue chiar şi atunci când rezultatul nu apare imediat. Mai mult, cei care ajung să coordoneze o echipă - cum este cazul lui Ştefan, care este liderul echipei RoboSapiens - îşi dezvoltă şi abilităţi de management şi comunicare, lucruri care nu sunt întotdeauna uşor de exersat la şcoală.