Conform datelor Eurostat, România nu prea stă bine la niciun capitol legat de educaţie, absolvenţi de şcoală şi universităţi, nu stă bine la numărul de tineri care studiază într-o şcoală sau care sunt angajaţi pe piaţa muncii, de fapt nu prea stăm bine la nimic, suntem sub mediile Uniunii Europene. La o ţară de 19-20 de milioane de locuitori avem cinci milioane de angajaţi, în timp ce Ungaria, la 10 milioane de locuitori, are cinci milioane de angajaţi.

Dintre tinerii cuprinşi între 25 şi 34 de ani, numai 23% au studii superioare, faţă de o medie a UE de 45%. Doar Bucureştiul stă mai bine, fiind peste media UE la acest indicator.

Economiştii spun că, pe termen mediu şi lung, cu această structură educaţională în care foarte mulţi copii părăsesc şcoala şi foarte mulţi studenţi nu mai termină facultăţile, plus procentul mare de tineri care nu muncesc, economia României va avea de suferit, pentru că nu mai are de unde să aibă câştig de competitivitate, pentru că nu va mai avea joburi bune, care să producă valoare adăugată mai mare.

În mod cert, aşa este. Dar mai sunt şi câteva nuanţe care nu schimbă tabloul macro, dar merită să fie aduse în discuţie.

Spre exemplu, o bună parte din cei care termină o facultate nu lucrează în domeniul sau domeniile pentru care au studiat, pentru că nu găsesc nimic acolo de lucru.

Sau, dacă găsesc de lucru, salariile sunt mult prea mici faţă de alte domenii unde poate chiar nu ai nevoie de studii superioare.

Acum două săptămâni am făcut două drumuri Cluj-Oradea şi Cluj-Bistriţa cu o maşină închiriată, unde cei doi şoferi terminaseră o facultate, dar nu lucrau în domeniul respectiv. Unul terminase ingineria mecanică, altul economie. De fapt, al doilea avea businessul lui de închiriat maşini. Şi când avea comenzi şi nu avea şofer disponibil, făcea el pe şoferul.

În primul caz, l-am întrebat de ce nu s-a făcut inginer mecanic, iar răspunsul a fost: Din cauza banilor. Lucrase o perioadă la o companie, la o multinaţională, dar salariul, care nu depăşea 4.000 de lei pe lună, era mult prea mic. Aşa că a preferat să schimbe domeniul şi să facă bani mai mulţi, mult mai mulţi, în zona de închiriere maşini cu şofer. Ar fi vrut să rămână inginer mecanic, dar banii erau prea puţini şi nici nu avea timp să aştepte să treacă anii ca să i se mărească salariul în funcţie de vechime, experienţă etc.

Mai mult de jumătate din grupa lui de la facultatea din Cluj nu lucrează în domeniul pe care l-au studiat, fiecare face total altceva. La noi nu prea există o diferenţiere salarială între cei care termină o facultate şi cei care nu termină. Şi din acest motiv mulţi renunţă pe parcursul studiilor, România având un procent foarte mare de studenţi care abandonează facultatea, cam 30%.

Cu excepţia celor din IT, unde salariul de intrare este mult mai ridicat, fiind peste media din economie – 1.100 de euro, în celelalte domenii diploma de studii superioare nu valorează atât de mult din punct de vedere financiar. Toţi angajatorii cer diploma de absolvire şi masterul, dar nu oferă un salariu mai mare care să facă diferenţa. Bineînţeles că cei care vin nu au niciun fel de experienţă, nu ştiu nimic din ce ar trebui să facă la job, pentru că şcoala nu-i învaţă aşa ceva. Nici nu ştiu dacă şcoala ar putea să-i înveţe pe studenţi ce vrea o companie de la ei. Până la urmă, şcoala ar trebui să te înveţe noţiuni generale şi să ştii cum să înveţi, nu să te înveţe ce să faci într-un job specific dintr-o companie.

Când discută despre viitor, economiştii accentuează necesitatea ca tinerii să aibă studii superioare pentru a avea acces la joburi mai bune. Dar dacă aceste joburi nu oferă salarii mai bune, şi aici este o întreagă discuţie pe această temă. Companiile nu oferă salarii mai mari de intrare pentru că cei care vin nu ştiu nimic şi oricum trebuie să cheltuiască cu ei bani mulţi în cursurile de pregătire. Pe de altă parte, tinerii absolvenţi de studii superioare nu se duc în domeniu pentru că salariile sunt mici şi preferă să facă altceva, unde se câştigă mai mult – să fie vânzători de toate, începând de la credite ipotecare şi de consum, până la maşini de spălat, să fie agenţi imobiliari, să fie şoferi, să lucreze pe Bolt sau Uber, să lucreze în HoReCa, pentru că în toate aceste domenii câştigă mult mai mult. Spre exemplu, un chelner poate să facă şi 2.000 de euro pe lună, în mână, din salariul minim pe cartea de muncă şi restul bacşiş. Iar în acest caz, de ce să te duci ca inginer într-o fabrică?

Cine îşi mai aminteşte de unde a pornit revoluţia arabă? Dincolo de teoriile conspiraţiei, aproape cea mai mare problemă era legată de faptul că o parte dintre tinerii aflaţi în stradă în ţările vizate – Egipt, Tunisia etc. – terminaseră o facultate, dar nu-şi găsiseră job în domeniu. Aşa că, cu o diplomă de inginer, lucrai în turism, ca ghid, unde găseau de lucru. Economia nu a putut să ţină pasul cu numărul de absolvenţi dintr-un domeniu sau altul, aşa că fiecare tânăr încerca să găsească altceva din care să ia un salariu.

La un moment dat, era o discuţie la noi ca salariul minim de intrare pentru cei cu studii superioare să fie mai mare decât salariul minim pentru cei fără studii. Nici nu mai ştiu unde a rămas această discuţie, dar ştiu că acum, cei care au o diplomă dintr-o facultate se uită mai degrabă către alte domenii unde să intre şi unde pot să câştige mai mult.

Toţi economiştii vor absolvenţi de studii superioare, dar ce să facem cu ei dacă piaţa muncii este în altă parte? Ca să fii un agent imobiliar bun, şi unde, dacă ai noroc, poţi să iei şi 5.000-10.000 de euro, dacă nu chiar mai mult, comision dintr-o vânzare, nu prea îţi trebuie o şcoală superioară. Ca să faci 1.500 de euro pe lună din Uber nu-ţi trebuie o facultate.

Dar ne trebuie mai mulţi tineri care să termine o facultate, dar şi companiile ar trebui să găsească o motivaţie financiară prin care să-l determine pe un inginer să nu se ducă şofer.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)