Daca Uniunea Europeana ar fi suficient de inteligenta, ar transforma integrarea tarilor din Balcanii de Vest intr-o mare victorie de PR, sustine Misha Glenny, jurnalist si consultant politic specializat in istoria Balcanilor. Deocamdata insa, din lipsa unei solutii in chestiunea provinciei Kosovo, nu exista la Bruxelles nici o intentie in privinta extinderii in continuare - iar Uniunea Europeana, zice Glenny, este cel mai mare perdant in aceasta situatie.

La Conferinta financiara si de investitii pentru Europa de Sud-Est, organizata saptamana trecuta de Euromoney, Glenny a fost printre putinii adepti ai unei integrari rapide in UE a zonei Balcanilor de Vest, ca solutie de stabilizare politica si economica in regiune. Cum conferinta a fost organizata, ca in fiecare an, la Dubrovnik (Croatia), s-ar fi putut crede ca britanicul ar vrea sa faca pe plac gazdelor. Mai ales ca obstacolele exclusiv politice care blocheaza acum aderarea Croatiei la UE par un simplu artificiu diplomatic, raportate la starea perfect onorabila a economiei croate, evaluata acum de agentiile de rating, de pilda, cu aceleasi calificative ca acelea acordate Romaniei si Bulgariei.

Rationamentul lui Glenny si-a gasit insa, undeva spre sfarsitul conferintei, un pandant in pledoaria fostului nostru ministru de finante, Daniel Daianu, in opinia caruia "fantomele trecutului se vor intoarce cu toata forta" in Balcanii de Vest daca UE nu va fi capabila sa le ofere acestor tari "ratiunea de a-si pastra vie speranta" in integrare (e vorba de statele rezultate din destramarea fostei Iugoslavii, cu exceptia Sloveniei, deja membra a Uniunii). Mai exact, in primul rand e vorba de faptul ca in lipsa perspectivei UE, pentru orice guvern e greu sa impinga inainte reformele. Laurent Guye, director in cadrul Pactului de Stabilitate pentru Sud-Estul Europei, spune ca guvernele din zona au nevoie de mult curaj "atata vreme cat Bruxelles-ul nu poate functiona aici ca un tap ispasitor pentru toate reformele nepopulare".

In al doilea rand e vorba de faptul ca faramitarea Iugoslaviei in din ce in ce mai multe state mici (ultimul pe lista, cu voia UE, ar putea sa fie acum Kosovo) a facut ca in zona sa apara multe piete restranse, fara forta financiara si neatractive in sine pentru investitorii straini. "Tarile din Balcanii de Vest nu sunt Ucraina sau Turcia", spune Daniel Daianu; cu alte cuvinte, nu sunt piete suficient de mari incat sa poata sa-si sustina bunastarea economica fara un inglobant de talia UE. Care ar fi insa solutiile, in lipsa unei promisiuni de acceptare din partea UE? Problema care se pune, sustine Laurent Guye, nu este ca fiecare din aceste tari sa se promoveze ca oportunitate de investitii, ci sa se promoveze in ansamblu ca destinatie de investitii.

Iar un astfel de plan presupune institutii comune, ca de pilda un acord de comert liber de genul CEFTA, care acum are doar patru membri (Romania, Bulgaria, Croatia si Macedonia), dar la care au fost invitate si celelalte state balcanice, plus Moldova. Sau, dupa alte opinii, ar trebui sa fie creata o piata bursiera comuna. Mai in gluma, mai in serios, ministrul de finante sarb, Mladan Dinkic, a comentat ca notiunea de balcanizare, care a ajuns aproape echivalenta cu cea de fragmentare si segregare, nu-si va mai pastra multa vreme acest sens si ca un bun inceput ar fi constituirea unei ligi comune regionale de baschet sau de fotbal, fiindca "meciurile din campionatul sarbesc sunt tare plicticoase" din cauza lipsei de calitate a competitiei interne. Anthony O’Sullivan, sef al Programului de investitii OECD pentru Sud-Estul Europei, crede pur si simplu ca ar trebui ca integrarea in UE sa inceteze sa mai fie o preocupare obsesiva pentru tarile din zona, pentru ca ele "nu functioneaza doar ca sa intre in UE". Dupa el, relatiile economice cu Uniunea pot foarte bine sa se dezvolte si in alt fel de cadru, de genul regimului comercial preferential de care se bucura Republica Moldova in raport cu UE, dar in conditiile unei suveranitati inca avantajoase in materie de politica economica si monetara in raport cu standardele fixate de Bruxelles pentru tarile membre si candidate.

Iar aici chestiunea trebuie privita pe doua planuri diferite. Pe de o parte, pe ansamblul zonei, e adevarat ca apropierea integrarii in UE sustine vointa politica de a promova reforme structurale si deschiderea pietelor. L-am intrebat pe Franz Bichler, Managing Director in cadrul Erste Bank pentru divizia de investment banking in Europa Centrala si de Est, daca are incredere in continuitatea de politici a actualului guvern din Romania, cel ce a promovat privatizarea BCR - iar bancherul a raspuns ca perspectiva aderarii la UE ofera o buna garantie in acest sens. Pe de alta parte insa, forta pietei regleaza pana la un punct lucrurile si in lipsa unui proces de aderare, atata vreme cat investitorii isi ocupa intotdeauna din timp locurile pe pietele pe care stiu ca la un moment dat va exista potential de castig. Viceguvernatorul bancii centrale a Croatiei, Boris Vujcic, se mandrea ca 93% din sistemul bancar a tarii lui e controlat de grupuri financiare straine - or, acestea n-au asteptat fixarea unei date pentru acceptarea Croatiei in UE, ci doar un climat de stabilitate politica si un guvern inzestrat cu realism economic.

Iar daca la acestea se adauga o piata (nationala sau regionala) de dimensiuni suficient de mari, atunci conditiile ca ea sa justifice pariul investitorului par indeplinite. Asa se face ca, in discutia cu BUSINESS Magazin, Franz Bichler de la Erste si-a declarat convingerea ca Ucraina si Romania vor fi pietele de pe continent care in urmatorii ani se vor dovedi cele mai atractive pentru investitorii straini. Or, Romania adera la UE la 1 ianuarie, pe cand Ucraina nici n-a inceput discutiile cu Bruxelles-ul. Are dreptate bancherul? Pariul, in orice caz, ramane deschis.