Experţii Comisiei Euro­pene au descoperit ce­va ce unii ştiu de mult timp, iar alţii spun că ţine de teoria con­spi­ra­ţiei: inflaţia din zona euro nu mai este cauzată de creşteri salariale sau de întreruperile din lanţurile de aprovi­zio­nare, ci de companii, care în goana după profit se folosesc de faptul că într-un mediu inflaţionist pot ţine preţurile sus fără a pierde clienţi. Din fericire, spun econo­miştii, acest fe­no­men este temporar. Însă are consecinţe care nu pot fi trecute cu vederea.

Pe măsură ce inflaţia devi­ne mai puter­nică şi prinde rădăcini a­dânci, băncile centrale sunt ne­voite să ma­joreze dobân­zi­le, scum­pind cre­ditul şi sa­cri­ficând creşterea econo­mi­că. Astfel, pentru profi­tu­rile mai mari ale compa­nii­lor plătesc consu­mato­rii şi întrea­ga economie.

Este ceea ce se cheamă „greed­fla­tion“, cuvânt compus din lăcomie şi inflaţie. Lăco­mie care creează in­fla­ţie. Dacă greedflaţia este un lucru dove­dit, şi poate şi nociv, atunci se poate pune întrebarea de ce au­to­rităţile nu iau mă­suri pentru a stopa fe­no­menul. În democraţiile liberale piaţa este liberă, dar trebuie să fie şi echitabilă. Este ade­vărat că şi con­sumatorii, prin com­portamentul lor, pot ajuta la crearea de inflaţie. Dar ei sunt milioane şi sunt greu de con­trolat, şi până la urmă rolul econo­miei este să creeze prosperitate pentru toată lumea. În schimb, com­paniile sunt mai simplu de ţinut în frâu. De aceea, u­nele guverne au luat măsuri contra a ceea ce consi­deră abuzuri. Cel de la Budapesta for­ţează retailerii să introducă promoţii. În Spania şi în alte câteva state profiturile excesive, cum sunt cele realizate de companiile de energie, sunt supraimpozitate.

În SUA, pentru Rezerva Fede­rală greedflaţia este ceva do­vedit, dar şi normal. O analiză a băncii cen­trale ameri­ca­ne a­ra­tă că profi­tu­rile companiilor au crescut rapid în 2021, în tan­dem cu inflaţia, tre­zind îngrijo­rări că sectorul cor­porate îm­pin­ge preţurile în sus pentru a-şi ma­jo­ra profiturile.

Studiul a con­sta­tat că pro­fiturile compa­niilor au contri­buit, într-ade­văr, la inflaţie în 2021, dar contri­bu­ţia s-a redus în 2022. Ti­parul nu este neobişnuit: în reveni­rile economice anterioare, profitu­rile companiilor au avut cea mai mare contribuţie la inflaţie în primul an, dar au fost înlocuite de costuri în al doilea an. Explicaţia stă în faptul că firmele se aşteaptă ca în viitorul apropiat cos­turile să crească şi de aceea majorea­ză preţurile bunurilor produse în pre­zent. Este ceva previ­zibil şi nimic nu le opreşte să facă acest lucru. Este vorba şi de supra­vieţuire pen­tru că în capitalism rolul companiei este să aducă profit celor care au înfiinţat-o şi o finanţează.

Dar în SUA inflaţia a devenit o problemă cu atât mai mare cu cât pentru a-i răspunde Fed s-a angajat la cea mai agresivă campanie de înăs­prire a politicii monetare de decenii, lovind în această luptă băncile regionale şi stârnind temeri că vine o criză bancară.

În aceste condiţii, The Wall Street Journal, portavocea jucători­lor de pe cea mai mare piaţă finan­ciară a lumii, inclusiv a băncilor, se în­treabă de ce inflaţia este atât de per­sis­tentă şi răspunde că o cauză ar pu­tea fi chiar profiturile companii­lor. Ziarul scoate în faţă ideea că unele companii s-ar putea să majo­reze pre­ţurile mai rapid decât cresc costurile. Aceasta în timp ce Fed, economiştii pro-business, adică ai corporaţiilor, şi republicanii spun că inflaţia poate fi adusă sub control prin salarii mai mici, după cum scrie Robert Reich, comentator la The Guardian.

În zona euro, economiştii CE au analizat relaţia dintre deflatorul PIB şi inflaţia de bază, arată Portfolio.hu. Deflatorul PIB este un indicator uti­lizat pentru a afla partea de creştere a unei economii care se datorează creşterii preţurilor şi ia în calcul vari­aţia preţurilor bunurilor şi serviciilor produse într-o economie într-o anu­mită perioadă (nu şi a preţurilor im­por­turilor). Inflaţia de bază exclude din calcul preţurile unor elemente volatile precum alimentele şi energia.

Analiza CE a găsit că profitul raportat la unitatea de producţie a continuat să urce în 2022, creşterea ajungând la nivelul record de 9,3% în ultimul trimestru. Această creşte­re a contribuit cu 3,2 puncte procen­tuale la creşterea de 5,8% a deflato­rului PIB, ceea ce înseamnă că profiturile au contribuit mai mult decât costul muncii (salariile) la inflaţie. CE nu spune dacă este un lucru rău sau bun.

Companiile pot distribui o parte din profituri acţionarilor, dar pot avea şi alte motive pentru a-şi majora marjele de profit, precum investiţii viitoare sau anticiparea creşterii taxelor, dar şi a salariilor.

Care companii ar putea fi responsabile pentru persistenţa inflaţiei? În criza anterioară, financiară, băncile au fost cele pe care a căzut vina, atenţia publicului fiind atrasă de bonusurile ridicol de mari ale bancherilor care au încurajat jocuri tot mai riscante. În Europa, inclusiv în Europa de Est, în primele luni ale acestui an băncile au raportat rezultate financiare record, rezultate din dobânzile mari cerute pentru credite şi dobânzile foarte mici acordate pentru depozite. Scumpirea creditului reflectă dobânzile mari ale băncilor centrale care luptă cu inflaţia, iar dobânzile mici la depozite eforturile băncilor de a realiza profituri cât mai mari. Însă în criza actuală atenţia este atrasă în primul rând de companiile de energie şi de traderii de materii prime, de la grâu la petrol. Acestea au raportat pentru anul trecut profituri record. Apoi, consumatorul simte cel mai apăsător inflaţia când se duce la supermarket. Preţurile găsite acolo reflectă atât politicile producătorilor, cât şi ale retailerilor. În Italia, scumpirea pastelor făinoase a venit ca un şoc, iar atât asociaţiile de protecţie a consumatorului, cât şi guvernul au acuzat producătorii, fără să dea nume, că majorarează artificial preţurile pentru creşterea profiturilor, companiile folosind războiul din Ucraina ca acoperire. Cel mai mare producător de paste din lume este italian, Barilla. În Ungaria, guvernul a atacat fără ocolişuri retailerii, la început plafonând preţurile câtorva alimente de bază, apoi obligându-i să introducă reduceri de preţ. Retailerul PENNY International, cu operaţiuni în Italia, Austria, Ungaria, România şi Cehia, scrie în raportul financiar pentru anul financiar 2022 că vânzările i-au crescut cu aproape 17%, iar cea mai mare creştere a înregistrat-o în România, de 27%, în clasament urmând Ungaria şi Cehia, ţări lovite dur de o criză a costului vieţii. România este campioana creşterii vânzărilor şi pentru Carrefour – plus 18% în ultimul trimestru al anului trecut şi plus 12,5% în T1 din 2023.