BCE dă o lecţie băncilor centrale din Uniunea Eu­ro­peană, inclusiv BNR, prin modul în care finan­ţează bancile europene care au nevoie de bani. Astfel, pentru noile împru­mu­turi ale băncilor, rata de dobândă va fi mai mică de -1%, cu condiţia ca acele îm­prumuturi să fie re­di­recţio­nate pen­tru a stimula nivelul de creditare a gos­po­dă­riilor şi com­pa­ni­ilor. În caz con­trar, rata dobânzii va creş­te la un nivel de -0,5%.

Pe de altă parte, guvernul Româ­niei a încercat o politică similară de im­pul­sionare a creditului pentru companii şi persoane fizice de către bănci, dar puni­tiv, prin taxare. Filosofia ordonan­ţei de urgenţă OUG 114/2018, prin care s-a impus taxa pe activele bancare, a fost să ta­xeze mai mult băncile care nu cre­di­tea­ză şi mai puţin pe cele care cre­ditează. Sectorul de business din Româ­nia are nevoie acută de finanţare. În perioada 2008 – 2020, soldul credi­te­lor în echivalent euro pentru companii a scăzut de la 26 mld. euro, la 25 mld. euro. În aceeaşi perioa­dă, PIB-ul a crescut de la 140 mld. euro, la 220 mld. euro.

Ca urmare a scăderii atât în termeni reali cât şi procentuali a creditării com­paniilor de către sectorul bancar, com­paniile au ajuns în aprilie 2020 să aibă mai mulţi bani în bănci (26 mld. euro) decât soldul creditelor (25 mld. euro). În loc ca firmele să ia credite de la bănci au ajuns firmele să împrumute băncile.

Intermedierea financiară din Ro­mâ­nia este în continuare la cel mai scă­zut nivel din Uniunea Europeană ca pro­cent din PIB, iar principala pro­blemă rămâne cea a peste 200.000 de companii care nu se pot finanţa, acestea fiind nebancabile.

„Sunt şi factori speci­fici care explică ni­velul de intermediere financiară din România. În primul rând la nivelul compa­ni­ilor foarte multe sunt ne­ban­ca­bile, ceea ce în­seam­nă că nu se pot finan­ţa de la bănci. Acestea au ca­pi­taluri proprii nete ne­ga­tive, adică activele sunt mai mici decât dato­riile şi dis­cutăm despre peste 200.000 de companii în această situaţie“, a spus Ionuţ Dumitru, econo­mist-şef al Raiffeisen Bank, pentru ZF.

El a explicat că avem circa 650.000 de companii care raportează situaţii financiare anual la Ministerul de Finanţe, din care puţin peste 400.000 au activitate, în timp ce 200.000 sunt dor­mante. Astfel, din com­paniile cu activitate, puţin peste 200.000 sunt solvabile după cea mai simplă definiţie a solvabilităţii. Practic 200.000 de companii sunt cu capita­luri proprii nete negative, care nu se pot finanţa de nicăieri, nu numai de la bănci.

Problema constă în structura sec­torului corporatist, unde companiile sunt supraîndatorate şi au o lipsă de finan­ţare sub formă de capital, fiind deca­pitalizate profund. Necesarul de re­ca­pitalizare în sectorul corporatist este de circa 30 mld. euro, iar pentru a avea acces la finanţare bancară, tre­buie să ai un nivel de capita­li­zare adecvat. O recapitali­za­re poate să se facă fie prin acţionari, fie prin ac­ce­sarea pieţei de capital, chiar dacă nu este la un nivel de dezvoltare foar­te înalt, a mai explicat Ionuţ Dumitru.

De asemenea, o reca­pi­ta­lizare a companiilor s-ar putea realiza şi dacă nu ar mai distribui foarte multe di­vi­dende, susţine Dragoş Cabat, analist financiar, pentru ZF.

„Pentru a se putea recapitaliza, com­paniile nu ar trebui să mai distri­bu­ie atât de multe dividende. Pe de altă parte, la noi, foarte multe companii sunt mici, deţinute de o persoană sau fa­milie, iar din acele dividende trăiesc. Îşi pun salariul minim pe economie ca salariu pentru a plăti mai puţine taxe şi în rest trăiesc din dividende şi nu au bani pentru a-şi capitaliza compania. Este ca un business de supravieţuire. În ţările dezvoltate, având la dispoziţie mai multe posibilităţi, ele ajung să creas­că, dar în ţările mai puţin dezvoltate ră­mân la stadiul acesta“, a explicat Dragoş Cabat.