E greu de spus daca demiterea lui Bodu de catre premier, ca urmare a interviului unde a criticat politica fiscala a Guvernului, s-ar fi petrecut la fel de prompt si daca n-ar fi existat conjunctura de criza in interiorul Aliantei D.A. E adevarat insa si ca interviul dat de Bodu a fost cea mai coerenta iesire de pana acum a acestuia, cu o ploaie de critici: lipsa de interes a Guvernului pentru adoptarea legii privind Agentia Nationala de Integritate, ideea taxei de prima inmatriculare, faptul ca taxa pe viciu ar fi provocat o crestere a evaziunii fiscale, ba chiar si decizia Finantelor de a nu mai privatiza CEC, in conditiile in care, dupa Bodu, s-ar fi putut obtine o oferta mai buna de la bancile participante. Din nefericire, demiterea brusca a lui Bodu pentru insubordonare, asa de tare colorata politic, l-a transformat intr-o victima pe tanarul chel trimis la ANAF de algoritmul politic, impiedicand o judecata corecta asupra prestatiei acestuia: de la vesnicele critici la adresa acestuia pe motiv ca nu stie sa calculeze TVA si pana la bizareria campaniei antievaziune in randul elevilor ("S-o facem legal") ori la amenintarile fara prea mari rezultate la adresa cluburilor de fotbal rau-platnice la buget, totul a fost uitat, Bodu transformandu-se peste noapte in ochii simpatizantilor PD intr-un profesionist curajos, indepartat din functie pentru ca nu s-a pliat politicilor absurde ale PNL.