Cel care nu a vazut niciodata aceste adunari de credinciosi patrunsi de extaz, pastori care arunca anateme si grupuri de femei care seamana cu Whoopi Goldberg si danseaza ritmat tipand “Oh, Jesus” si-a facut probabil o idee vizionand recent filmul “Borat”, dar a crezut ca o fi fost vorba despre o nascocire satirica, asa cum era reprezentarea Kazahstanului. Nu, ceea ce a facut Sacha Baron Cohen a fost o intamplare de tip camera ascunsa; el a filmat ceea ce se intampla cu adevarat in jurul lui. In fine, una dintre aceste ceremonii ale fundamentalistilor americani prezinta ritualul lichefierii sangelui lui San Gennaro(1) ca pe o reuniune a carturarilor de pe vremea iluminismului.

 

La finele anilor ’60 am vizitat in statul Oklahoma Oral Roberts University (Oral Roberts era unul dintre acesti telepredicatori carismatici), dominata de un turn cu o platforma rotitoare: enoriasii trimiteau donatii si, in functie de suma, turnul lansa in eter rugaciunile lor. Pentru a fi angajat ca profesor la universitatea cu pricina trebuia sa raspunzi mai intai la un chestionar in care aparea si aceasta intrebare: “Do you speak in tongues?”. Adica “aveti darul limbilor, precum apostolii?”. Se spune ca un tanar profesor care avea nevoie de o slujba a raspuns “not yet” (“nu inca”) si a fost angajat in perioada de proba.

 

Bisericile fundamentaliste erau antidarwiniste, antiavort, sustineau rugaciunea obligatorie in scoli, la nevoie erau antisemite si anticatolice, segregationiste in multe state, dar pana in urma cu cateva decenii reprezentau in fond un fenomen destul de marginal, restrans la America profunda din statele din sud ale asa-numitei “Bible belt”. Chipul oficial al tarii era reprezentat de guverne grijulii in ceea ce priveste separarea politicii de religie, de universitati, de artisti si scriitori, de Hollywood.

 

In 1980, Furio Colombo(2) a dedicat miscarilor fundamentaliste a sa “God in America”, dar cartea a fost perceputa de multi mai degraba drept o profetie pesimista decat un raport asupra unei realitati intr-o ascensiune ingrijoratoare. Acum, Colombo si-a reeditat cartea (care a aparut ca insert la un numar din Unita(3) de acum cateva saptamani), cu o noua introducere, ce nu va mai putea fi luata de nimeni drept o profetie. Potrivit lui Colombo, religia si-a facut intrarea in politica americana in 1979, in cadrul campaniei ce ii punea fata in fata pe Carter si Reagan. Carter era un bun liberal, dar un crestin infocat, dintre aceia asa-numiti “born again”, renascuti in credinta. Reagan era un conservator, dar fost om de spectacol, jovial, monden, si religios doar in masura in care mergea la biserica duminica. Iar ceea ce s-a intamplat a fost ca ansamblul sectelor fundamentaliste s-a aliat cu Reagan, si Reagan, drept rasplata, si-a accentuat pozitiile sale religioase, de exemplu numind la Curtea Suprema judecatori ostili avortului.

 

La randul lor, fundamentalistii au inceput sa sustina toate luarile de pozitie ale dreptei, au sustinut lobby-ul armelor, s-au opus acordarii de asistenta medicala ca principiu si, prin intermediul predicatorilor lor cei mai fanatici, au promovat o politica belicoasa, mergand pana la a prezenta chiar si perspectiva unui holocaust atomic ca necesara pentru infrangerea fortelor raului. Iar astazi, decizia lui McCain de a alege ca vicepresedinte o femeie cunoscuta pentru tendintele ei dogmatice si faptul ca, cel putin la inceput, sondajele au salutat aceasta decizie a lui merge in aceeasi directie.

 

Colombo atrage insa atentia ca, in vreme ce in trecut fundamentalistii erau opozantii catolicilor, acum catolicii, si nu doar in America, se apropie tot mai mult de pozitiile fundamentalistilor (observati, de exemplu, curioasa intoarcere la antidarwinism cand de-acum Biserica a semnat, cum s-ar spune, un amplu armistitiu cu teoriile evolutioniste). Si in cele din urma, faptul ca biserica italiana nu s-a aliat cu Prodi - catolicul practicant -, ci cu un laic divortat si hedonist, lasa de inteles ca si in Italia predomina tendinta de a oferi voturile credinciosilor unor politicieni care, indiferenti fata de valorile religioase, sunt dispusi sa satisfaca inclusiv cererile cele mai rigide din punct de vedere dogmatic ale bisericii ce ii sustine.

 

Sunt lucruri care te fac sa reflectezi la un discurs al carismaticului Pat Roberson(4) din 1986: “Vreau sa va ganditi la un sistem de scoli in care invatamantul umanist sa fie complet eliminat, o societate in care biserica fundamentalista sa-si asume controlul fortelor ce determina viata sociala”.

 

1. Abate crestin, venerat ca sfant si martir al Bisericii Catolice

2. Ziarist, scriitor si politician italian

3. Cotidian de stanga din Italia

4. Controversat teleevanghelist american