Pentru cei mai multi analisti, situatia lui Yahoo! parea fara iesire: fie accepta miliardele oferite de Microsoft, fie colaboreaza cu Google (ceea ce s-ar traduce prin externalizarea serviciului de cautare catre acesta din urma). Ambele variante ar insemna, implicit, acceptarea infrangerii. Si chiar mai mult decat atat, oricare varianta ar scadea valoarea brandului si, la limita, ar insemna sfarsitul unei minunate povesti de succes. Dar Yahoo! se pare ca a ales o a treia optiune, cea mai eroica: sa lupte cu Google chiar pe terenul si cu armele acestuia, adica in domeniul cautarii pe web.

 

Merita sa privim putin de la inaltime situatia. Atat pentru Yahoo!, cat si pentru Google sursa majora de venituri o reprezinta publicitatea. Aparent paradoxal, Google valorifica mai bine aceasta sursa decat Yahoo!, desi acesta are mai multi utilizatori, deci un numar mai mare de potentiali consumatori de reclama. Sa nu uitam ca Yahoo! Mail este cel mai popular serviciu de acest tip din web, Yahoo! Messenger este aproape sinonim cu mesageria instant, Flickr si Del.icio.us sunt lideri pe segmentele lor, iar in ansamblu, cele circa 50 de servicii si situri web detinute genereaza un trafic fabulos (Alexa si comScore plaseaza siturile Yahoo! pe prima pozitie in SUA, cu circa 130 de milioane de vizitatori unici pe luna). Google, in schimb, este lider autoritar in domeniul cautarii si al serviciilor aplicative on-line, abordand piete noi prin adoptarea (sau impunerea) de standarde deschise, capabile sa disloce monopoluri solid instaurate (exemplul recent il reprezinta initiativa OpenSocial).

 

Desi asemanatoare, modelele de business practicate de cele doua companii difera prin nuante. In vreme ce Yahoo! se orienteaza spre “display advertising” (adica afisarea de bannere sau imagini in paginile de continut), bazandu-se pe baza sa imensa de vizitatori, Google este puternic orientat spre publicitatea contextuala, bazandu-se pe indexarea a miliarde de pagini de web si pe algoritmul sau de ordonare a rezultatelor. Avantajul Google provine din faptul ca piata de publicitate contextuala (circa 40%) e mai mare decat cea de display advertising (putin peste 30%) si, in plus, Google isi domina autoritar felia, in vreme ce Yahoo! trebuie s-o imparta cu alti competitori. In fine, mai putem pune la socoteala si dinamica: Google continua sa creasca in piata pe care o domina, iar prin achizitia companiei DoubleClick ataca si piata de display advertising. Pentru Yahoo! singura varianta ramasa era sa atace exact nucleul Google, motorul de cautare.

 

Strategiile de atac alese de Yahoo! sunt spectaculoase: deschiderea si orientarea spre asa-numitul “web semantic”. Platforma Open Search va permite proprietarilor de situri web sa controleze ei insisi modul in care paginile lor vor fi listate printre rezultatele cautarilor si, mai mult chiar, va permite unor terti proiectanti sa construiasca noi aplicatii pe baza rezultatelor furnizate de Yahoo! Search. Desi are reputatia unei companii mai “deschise”, Google ofera optiuni limitate prin interfetele publicate pentru motorul sau de cautare - de pilda nu se poate modifica ordinea rezultatelor si nu se pot elimina anunturile AdSense (adica tocmai combinatia magica din care se nasc miliardele). Yahoo! insa nu are nimic de pierdut, asa ca depaseste aceste restrictii. Ceea ce este insa mai interesant este ca Yahoo! a anuntat ca va oferi suport pentru diferite standarde specifice web-ului semantic, imaginat de lumea academica, dar cu foarte slaba sustinere din partea industriei. Iar de aici incepe aventura.

 

In esenta, web-ul semantic se bazeaza pe descrieri formale ale continutului paginii, invizibile la suprafata, dar accesibile programelor. De pilda, RDF (Resource Description Framework) este un astfel de formalism, dar exista si unele mai simple, cum ar fi “microformatele”. In loc sa se bazeze exclusiv pe indexarea cuvintelor (asa cum face Google), Yahoo! vrea sa utilizeze la maximum aceste descrieri, ceea ce-i va permite sa afiseze descrieri consistente ale rezultatelor.

De exemplu, in cazul unui persoane poate fi afisata o poza, pozitia actuala intr-o organizatie si alte informatii relevante. Este de asteptat ca aceia care elaboreaza pagini web sa utilizeze intens aceste descrieri, pentru a genera informatii consistente in rezultatele cautarii, dand astfel un impuls nesperat ideii de web semantic promovata de Tim Berners-Lee.