Ideea accesului la web prin intermediul telefoanelor mobile nu este nici noua, nici geniala. Este, pur si simplu, de domeniul evidentei. Exista miliarde de telefoane mobile pe de-o parte, miliarde de pagini web de cealalta parte, iar la mijloc dorinta fiecarei parti de a accede la resursele celeilalte. Si totusi, ceva nu a mers. Faptul ca eu n-am folosit niciodata WAP nu este relevant (pentru ca sunt retrograd si prea putin mobil), dar nici nu-mi amintesc sa fi cunoscut pe cineva care sa utilizeze aceasta varianta in mod uzual. Si, de fapt, prin WAP (Wireless Application Protocol) nu avem acces la web, ci la o infima parte din el, si aceea intr-o forma redusa.

Dar au existat si alte abordari. In anul 2000, premiul de 5.000 de dolari acordat de clubul antreprenorial al Universitatii Princeton a revenit unui start-up foarte promitator numit Brancusi Tehnologies (sculptorul roman fiind preferatul unuia dintre fondatori, Wenjia Fang). Produsul lor se chema ThinAir si se baza pe o idee interesanta: transforma in mod dinamic pagini web obisnuite intr-un format mai potrivit pentru a fi afisate pe ecranul unui dispozitiv mobil de mici dimensiuni (telefon sau PDA). Utilizand un astfel de produs, furnizorii de continut nu mai erau obligati sa dezvolte un serviciu specializat, iar fondatorii credeau ca au gasit “veriga lipsa si estimau o piata de ordinul miliardelor la nivelul anului 2005. Se pare insa ca era momentul nepotrivit (imediat dupa caderea dot-com-urilor), locul nepotrivit (Statele Unite, cu o piata fragmentata in privinta tehnologiilor mobile) si oamenii nepotriviti (tehnologi si nu oameni de afaceri).

Zilele trecute, serviciul Mowser – bazat pe un concept asemanator – a esuat la randul lui, iar fondatorul sau, Russell Beattie, nota cu amaraciune in blogul sau ca nu mai crede in “web-ul mobil”. Traficul pe care l-a obtinut nu a atins masa critica necesara pentru a putea fi monetizat, iar investitorii nu s-au aratat interesati. Desi Mowser era un efort personal si nu o companie solida, caderea sa si mesajul lui Beattie au starnit multe reactii in blogosfera. Mi s-a parut interesant ca singurul comentariu direct a venit chiar de la Wenjia Fang – cea care s-a numarat printre fondatorii Brancusi Tehnologies – care apreciaza ca publicul american este prea orientat spre PC-uri si crede ca a gasit, in fine, locul si momentul potrivit pentru web-ul mobil: China actuala. Cu o infrastructura mobila omogena (GSM) si cu o baza de clienti uriasa (peste 350 de milioane de abonati, majoritatea fara PC-uri), China poate reproduce succesul spectaculos pe care internetul mobil l-a inregistrat in Japonia si Coreea. Se estimeaza ca in Japonia, incepand cu 2006, mai multi oameni au accesat web-ul prin telefoane mobile decat prin PC-uri, in vreme ce in SUA accesul mobil la web este inca nesemnificativ.

Ideea este ca utilizatorii care au experienta web-ului pe PC nu vor accepta un substitut redus, asa cum propun toate tehnologiile care vizeaza “web-ul mobil”. Poate ca Russell Beattie are dreptate cand spune ca web-ul mobil e pe moarte, desi multi dintre comentatorii de pe blogul TechCrunch sunt de parere ca, de fapt, acesta n-a existat niciodata in afara spatiului privilegiat al Japoniei. Dar poate ca la fel de multa dreptate are Michael Arrington cand spune ca, dimpotriva, web-ul mobil abia s-a nascut. Ceea ce dispare este tentatia de a crea o varianta redusa a web-ului pentru telefoane cu afisaj mic si largime de banda redusa iar principalul vinovat se numeste iPhone. Este suficient sa consultam statisticile pentru a constata ca aproape tot browsing-ul mobil se face in Occident de pe telefoane inteligente (smartphones), cu afisaj mare si tastatura completa (fie si virtuala), iar iPhone nu doar ca si-a insusit partea leului, dar prin browser-ul sau Safari a ridicat nivelul asteptarilor privind experienta accesului mobil la un nivel apropiat de cel al computerelor obisnuite. Este, asadar, limpede ca utilizatorii nu vor un “mobile web” de mic litraj, ci asteapta sa poarte in buzunar web-ul intreg, iar toate semnalele par sa indice ca nu mai avem mult de asteptat. Aparatele cu afisaj mare si banda larga apar in fiecare zi, iar browser-ele specializate nu sunt o noutate. Servicii web precum Google Reader sau MobileMe contribuie si ele la “mobilizarea” web-ului si singura pozitie inca oscilanta o au operatorii de telefonie mobila. Se pare ca acum toate conditiile sunt indeplinite si in curand “web-ul la purtator” se va transforma din exceptie in norma.