Daca pe la noi nu este deloc clar de unde provin banii candidatilor in alegeri (si nici publicul nu pare foarte interesat de aceasta chestiune), in Statele Unite lucrurile stau cu totul altfel. Inca din 1983 exista un prestigios grup de cercetare numit “Center for Responsive Politics” (CRP), care se ocupa cu studiul surselor de finantare in politica. Principala realizare a CRP este alcatuirea unei baze de date publice care urmareste contributiile diferitelor grupuri de interese in campaniile federale, dar si starea averilor politicienilor odata alesi sau numiti in functii. Situl grupului, OpenSecrets.org, a castigat patru premii Webby pentru cea mai buna prezenta online in zona politica.

 

Este interesant de notat ca acest mecanism “follow the money” poate sa releve aspecte care altfel ar fi destul de greu de perceput. De exemplu, un recent raport CRP arata ca marile companii din Silicon Valley au avut contributii de cinci ori mai mari pentru Barack Obama decat pentru candidatul republican. O socoteala bazata pe numarul contributiilor (si nu pe marimea lor) ne conduce la o cifra si mai spectaculoasa: nu mai putin de 91% dintre companiile de tehnologie din Vale l-au sustinut pe Obama. Concluzia e limpede, acesta este presedintele pe care lumea IT americana l-a dorit, iar motivele nu sunt foarte greu de aflat. Interesul lui Obama pentru tehnologie este de notorietate si a fost confirmat mereu in campania electorala. Un moment cheie in aceasta directie a fost dezbaterea desfasurata la sediul Google, unde candidatul democrat si-a afirmat sustinerea pentru un internet deschis si angajamentul sau neconditionat pentru neutralitatea retelei (ceea ce nu poate decat sa bucure firmele de internet, in frunte cu Google). De altfel, chiar programul lui Obama pe zona tehnologiei stipuleaza in prima pozitie protejarea caracterului deschis al internetului, fiind indeaproape urmat de sustinerea pentru dezvoltarea unei infrastructuri de comunicatii moderne, amintind chiar de necesitatea de a redefini notiunea de “banda larga” (broadband), de liberalizarea utilizarii spectrului pentru comunicatii wireless si inca multe altele.

 

Programul lui Obama aduce insa si o noutate absoluta: crearea unui post de Chief Technology Officer (CTO) la nivel federal, care va fi insarcinat cu dezvoltarea unei infrastructuri tehnologice demna de secolul 21, cu coordonarea sefilor pe probleme de informatii si tehnologie din diverse agentii federale precum si cu conceperea unor solutii inovative care sa ajute la rezolvarea unor probleme importante (printre care se vor afla, cu siguranta, si cele privind protectia mediului). Pana la urma, e vorba de un soi de vizionar de serviciu, care va trebui sa se ocupe si de implementarea viziunii - pentru ca altfel ar fi fost sufi­cient un consilier. Lucrurile au luat insa o alta intorsatura dupa declansarea crizei financiare si economice, deoarece foarte multi vad acum in dezvoltarea infrastructurii de comunicatii un fel de nou New Deal, ceea ce inseamna ca viitorul “U.S. CTO” va avea un rol mult mai important decat se credea. Este foarte posibil ca acest personaj sa fie ordonatorul unor fonduri de ordinul sutelor de miliarde de dolari.

 

Evident ca speculatiile privind posibilul ocupant al noului post au explodat. Prima varianta luata in calcul a fost Eric Schmidt, seful suprem de la Google. Il avantajeaza nu doar viziunea in privinta dezvoltarii internetului, dar si influenta de care se bucura in industrie si, poate, faptul ca l-a sustinut public pe Obama in campania electorala (desi carcotasii din blogosfera spun ca aceasta sustinere a survenit abia dupa ce democratul a luat avans in sondaje). Dezavantajul este ca Schmidt nu prea poate renunta acum la Google, cand cotatia actiunilor a scazut puternic, deoarece ar pierde o avere. Oricum, Schmidt a afirmat ca nu este interesat de aceasta pozitie - si este foarte posibil sa fie sincer -, asa ca speculatiile au continuat. Wired a deschis o lista publica de propuneri, in care pe langa personaje din “Star Trek” sau “2001”, apar si nume luate in calcul la modul cel mai serios de analisti. Julius Genachowski   pare sa aiba sanse, dar se vorbeste si de Vint Cerf (“parintele internetului”), profesorul Larry Lessig, John Chambers de la Cisco (desi l-a sprijinit pe McCain) sau chiar Bill Gates (desi pozitia pe care o mai detine la Microsoft ar insemna un flagrant conflict de interese).

 

Mai important decat numele persoanei este insa “caietul de sarcini”, asa ca pe situl ObamaCTO.org se voteaza de zor sugestii privind principalele prioritati ale viitorului CTO. Si nu sunt putine.