Duminica trecuta, in ultima zi a Scolii pentru Librari de la Venetia, denumita dupa Umberto si Elisabetta Mauri(1), printre altele, s-a vorbit si despre instabilitatea suporturilor informatiei. A fost vorba despre suporturi ale informatiei scrise precum piatra funerara egipteana, bucata de argila, papirusul, pergamentul si desigur cartea tiparita. Cel din urma a dovedit pana acum ca a rezistat cu bine vreme de 500 de ani, dar doar in ceea ce priveste cartile tiparite pe hartie fabricata din zdrente. De la mijlocul secolului al XIX-lea s-a trecut la cartea din celuloza si se pare ca durata maxima de viata a acesteia ar fi de 70 de ani (si intr-adevar, ajunge sa pui mana pe ziare sau pe carti din perioada de dupa razboi pentru a vedea ca multe dintre ele se fac farame cand le rasfoiesti).

 

Tocmai de aceea, de multa vreme se organizeaza conferinte si se studiaza diverse modalitati de salvare a tuturor cartilor de care ne gem bibliotecile, iar una dintre cele mai apreciate (dar aproape imposibil de realizat pentru toate cartile existente) este scanarea tuturor paginilor si trecerea lor pe suport electronic.