Anunţul privind preluarea de către Google a companiei Motorola Mobility a luat lumea prin surprindere şi a generat nenumărate analize şi speculaţii privind viitorul platformei Android, care a avut până acum un ritm de creştere fabulos. Majoritatea analizelor a pornit de la premisa că Google încearcă să adopte modelul practicat de Apple, adică să dezvolte în mod integrat hardul şi softul. În această ipoteză - pe care trebuie să recunosc că am acceptat-o în primele zile - Google ar ajunge să concureze direct cu foştii săi parteneri, adică fabricanţii de telefoane inteligente bazate pe Android. Aceştia sunt foarte numeroşi, dar în rândurile următoare mă voi referi la cei mai importanţi: Samsung şi HTC, adică fabricanţii celor două aparate sub brandul Google, Nexus One şi respectiv Nexus S.

Scenariul pesimist este că Google va favoriza Motorola prin branding şi printr-o anumită exclusivitate privind noi funcţionalităţi sau versiuni ale sistemului Android, ceea ce va determina Samsung şi HTC să adopte o altă platformă software, varianta cea mai plauzibilă fiind Windows Phone de la Microsoft. Rezultatul previzibil ar fi că Android îşi va pierde avântul şi cota de piaţă. Analiştii au preferat să ignore intenţiile declarate de Google cu ocazia achiziţiei, considerându-le simple exerciţii de PR.

Acest scenariu are însă un punct slab: presupune că Larry Page (şeful de la Google) este un idiot capabil să-şi tragă singur un glonţ în picior. Or, eu nu am probe în acest sens şi sunt sigur că riscurile au fost atent calculate şi gestionate. Cred că Motorola va funcţiona ca o companie independentă (aşa cum au anunţat oficialii de la Google) şi nu va avea parte de un tratament privilegiat, motivele fiind trei la număr. Primul este că Motorola este deja o companie cu experienţă în platforma Android, care a realizat aparate de succes pe această platformă (telefoanele Droid şi Atrix, precum şi tableta Xoom). Alt motiv este că integrarea celor două firme ar fi extrem de dificilă şi costisitoare. În fine, Google nu vrea să-şi atragă ostilitatea fabricanţilor de aparate bazate pe Android. Probabil că Motorola va avea o marjă de profit scăzută (poate chiar mici pierderi), dar deţine o poziţie foarte bună în zona set-top boxes şi Google poate profita de aceasta pentru a-şi impune platforma Google TV. Însă important este că, în cele din urmă, Samsung şi HTC vor avea numai de câştigat din achiziţie.

Întrebarea care se ridică este evidentă: de ce a cheltuit Google aproape 10 miliarde de dolari (adică 12,5 minus cele trei miliarde în numerar deţinute de Motorola) pentru o companie care nu-i aduce un avantaj semnificativ? Miza achiziţiei o reprezintă brevetele deţinute de Motorola. De fapt asta a cumpărat Google: circa 17.000 de patente valide, plus încă 7.500 în curs de validare. Probabil că Google va face o înţelegere de tip cross-patenting cu fabricanţii de aparate Android, protejându-i astfel de atacurile alianţei formate din Apple, Microsoft şi Oracle - ceea ce nu-i puţin lucru, având în vedere că HTC plăteşte deja către Microsoft o taxă pentru fiecare aparat Android pe care-l produce, tocmai pentru a-şi cumpăra liniştea privind proprietatea intelectuală. Acest război al patentelor seamănă izbitor cu "războiul rece" prin faptul că se bazează pe principiul MAD (Mutual Assured Destruction), astfel încât rareori se ajunge la acţiuni în justiţie. Competitorii preferă să-şi arate "muşchii" (adică portofoliile de brevete) şi să se ameninţe reciproc.

Va putea face faţă Google acestui război? La nivelul nucleului Linux, va avea sprijinul IBM. La nivelul funcţiilor de bază incluse în Java şi ameninţate de Oracle, Google a folosit bibliotecile Apache Harmony şi o maşină virtuală Dalvik, ambele open source şi greu de atacat. În fine, la nivelul funcţiilor de comunicare, ameninţarea vine de la Apple şi Microsoft, care au reuşit să cumpere cele 6.000 de brevete de la falimentara companie canadiană Nortel. Însă acum Google deţine un portofoliu mult mai mare, care include cele mai multe brevete privind tehnologiile 4G. Acestea au reprezentat miza afacerii şi devine evident că Google n-a avut de ales: a trebuit să cumpere Motorola.

Presupunând că, totuşi, Samsung şi HTC ar vrea să renunţe la Android, alternativa probabilă ar fi să aştepte Windows Phone 8. Însă Microsoft are cu Nokia o relaţie chiar mai strânsă decât cea pe care o prevăd între Google şi Motorola, aşa că nu văd de ce ar renunţa la un sistem deschis şi gratuit pentru unul proprietar şi deţinut de o companie mult mai puţin prietenoasă decât Google.