Citind articolul realizat de colegii mei de la Ziarul Financiar, tind sa dau dreptate oficialului de la Agentia Romana pentru Investitii Straine, care aprecia ca decizia celor de la MAN era luata inca inainte de a veni in Romania. Totusi, pe ce s-a bazat "nu"-ul nemtilor? Au solicitat un teren de 150 de hectare, cu toate utilitatile, care a fost gasit la Arad. L-au vazut la sfarsitul lui februarie, dupa topirea zapezii si dupa ploaie, asa ca pantofii delegatilor s-au cam innoroiat, de unde concluzia ca panza freatica este mai aproape decat cerintele germanilor, fapt care nu a putut fi combatut nici macar de studiile geologice prezentate de romani. 

Pe urma, forta de munca, care parea greu de gasit. Fabrica ar fi avut nevoie de 900 de angajati intr-o prima faza si ar fi ajuns la 3.000 ceva mai tarziu si, in conditiile unei rate a somajului aradean de 3,3%, nemtii s-au temut ca nu vor gasi specialistii de care vor avea nevoie. Aici apare o intrebare simpla, de ce n-or fi luat in calcul ceva salarii cu 100 de euro in plus fata de concurenta (oricum ar fi ramas la un nivel mai scazut decat ofera in Polonia si isi rezolvau problema), ca sa nu mai vorbim de ceea ce se cheama specializare. Peste toate acestea, nici aspectul socio-cultural local nu a convins - si aici trebuie sa reproduc ce a povestit oficialul ARIS: "Cand MAN decide sa faca o astfel de investitie, vine cu intreaga echipa de conducere. Or, sotiile acestora trebuie sa mai faca si cumparaturi si sa se distreze. Probabil ca oferta Aradului nu li s-a parut tentanta din moment ce ne intrebau in cat timp ajung la Budapesta pentru cumparaturi". Oficialii MAN au mai vizitat o scoala profesionala si o clinica privata. "Cand au intrat in atelierul scolii si au vazut dotarea, si-au adus aminte de tineretea lor. Cu clinica a fost mai bine, pentru ca si acolo este vorba despre o investitie straina."

Ca bucurestean neadaptat ce ma aflu, tin minte Aradul si imprejurimile acestuia drept niste locuri civilizate; in plus, cand tatonezi tari aflate ceva mai la marginea lumii occidentale, cam stii la ce sa te astepti si un pic de noroi pe pantofi, pe o tarina neamenajata inca, nu ar trebui sa sperie ingrozitor. Asa ca le dau dreptate celor ce au citit pana aici si gandesc ca Romania are, o data in plus, o problema de imagine.  Imagine la care se adauga, iata, componente noi, ca panza freatica si loisirul nevestelor de investitori. De ceva vreme se tot discuta despre brandingul de natiune si despre imaginea Romaniei. 

Cred ca BUSINESS Magazin este, fara nici un fel de modestie, unul din factorii declansatori, printr-un cover story si o serie de dezbateri petrecute la inceputul lunii martie, ai ultimului val de discutii pe marginea acestui subiect, pe marginea caruia se organizeaza conferinte, se vorbeste la talk-show-uri si se scriu articole in ziare. Asa ca pot sa ma simt indreptatit sa scriu un lucru care mi se pare esential si pe care nu cred ca l-a pomenit cineva, oricum eu nu l-am intalnit clar enuntat: imaginea Romaniei este Romania insasi.

Pentru ca nu poti cosmetiza imaginea unei tari fara sa o schimbi; poti farda, dar aici trebuie tinut cont de grosimea stratului de fard, pentru ca rezultatul ar putea deveni caricatural. Un slogan inspirat despre Romania va putea sa trezeasca curiozitatea si dorinta cuiva sa vina aici, dar n-o sa-i poata scoate banii din buzunar sau din contul bancar daca ansamblul va diferi de ambalaj. 

Nu putem schimba geologia locurilor, asa ca distanta pana la panza freatica va ramane si pe mai departe o problema. 

Dar cred ca decizia de a investi in Romania este in relatie direct proportionala nu numai cu lucruri deja invocate, cum sunt coruptia sau legislatia in schimbare, ci si altele, neevidentiate la mese rotunde pe tema investitiilor, dar prezente, reale si in masura sa influenteze: cantitatea de gunoaie din oras, volumul decibelilor lansati de masinile oprite la stop, insistenta cu care te asalteaza anumite categorii de cersetori sau calitatea serviciilor din hoteluri si restaurante. 

Argumente ca introducerea cotei unice de impozitare sau marimea pietei sau calificarea fortei de munca sau micimea salariilor platite romanilor vor mai aduce o perioada investitori, dar pentru investitii trebuie mai mult, de exemplu luat in calcul rolul important al nevestelor in luarea deciziei.