Cealalta recesiune n-a captat insa niciun fel de atentie. Este “recesiunea democratiei” si daca nu e contracarata, va schimba lumea pentru o lunga perioada. Termenul “recesiunea democratiei” a fost schitat de Larry Diamond, politolog la Universitatea Stanford, in noua sa carte “Spiritul democratiei”. Si cifrele vorbesc de la sine. La sfarsitul anului trecut, Freedom House - care urmareste tendintele democratiei si alegerile de pe tot globul - a constatat ca 2007 a fost de departe cel mai prost an pentru libertate in lume de la sfarsitul Razboiului Rece. 38 de state au inregistrat un regres al libertatii de expresie, aproape de patru ori mai multe decat cele zece care au inregistrat progrese.

Cum se explica aceasta? O mare parte din regres se datoreaza ascensiunii petro-autoritarismului. De multa vreme tot spun ca pretul petrolului si ritmul libertatii opereaza in corelatie inversa, ceea ce eu numesc “prima lege a petro-politicii”. Pe masura ce pretul petrolului urca, libertatea se diminueaza si invers.

“Sunt 23 de state in lume pentru care cel putin 60% dintre exporturi sunt constituite de petrol si gaze naturale; niciunul dintre ele nu este o democratie veritabila”, afirma Diamond. “Rusia, Venezuela, Iran, Nigeria sunt exponentii acestui comportament, in care liderii confisca cresterea adusa de petrol ca sa se mentina la putere.

Dar, desi petrolul are un rol crucial in impiedicarea valului democratic, el nu e singurul factor. Declinul influentei si al autoritatii morale a Statelor Unite are si el o contributie. Efortul administratiei Bush de consolidare a unei democratii in Irak a fost atat de compromis, atat de americani, cat si de irakieni, incat capacitatea si vointa Americii de a mai promova in alte parti ale lumii democratia au fost deteriorate. Scandalurile de tortura de la Abu Ghraib si Guantanamo Bay nu au ajutat nici ele. “In ultimii ani s-a facut risipa de autoritate, bruta si subtila deopotriva, a Americii”, spune Diamond, care a lucrat in Irak ca specialist in democratie.

Baietii rai stiu chestia asta si profita de ea. Unul dintre locurile unde se vede cel mai bine este Zimbabwe, unde presedintele Robert Mugabe a incercat sa fure alegerile, dupa ani in care si-a tarat tara intr-o mocirla. As zice ca in toata lumea nu mai exista astazi un lider mai dezgustator decat Mugabe. Singurul care-l mai concureaza este vecinul si protectorul lui, presedintele Africii de Sud, Thabo Mbeki.

In Zimbabwe au fost alegeri la 29 martie si guvernul a facut publice rezultatele abia in urma cu doua saptamani; se pare ca Mugabe si-a dat seama ca nu poate revendica victoria, pentru ca ar fi fost prea de tot. Asa ca guvernul sau a anuntat ca liderul opozitiei, Morgan Tsvangirai, a castigat 47,9% din voturi si Mugabe 42,3%; pentru ca niciunul dintre candidati nu a obtinut majoritate, potrivit legilor din Zimbabwe, trebuie organizat un al doilea tur. Tsvangirai si Miscarea lui pentru Schimbare Democratica sustin ca au castigat 50,3% din voturi si urmeaza sa se decida daca vor participa la al doilea tur, care se anunta violent. Exponentii opozitiei au fost deja luati in vizor de campanii de atacuri si intimidare orchestrate de stat.

Daca Mbeki din Africa de Sud si-ar fi retras sprijinul economic si politic pentru guvernul lui Mugabe, presedintele din Zimbabwe ar fi demisionat cu mult timp in urma. Dar lui Mbeki nu-i pasa deloc de locuitorii oprimati din Zimbabwe. Singura lui loialitate este fata de acolitul lui anticolonial, Mugabe. Si atunci pentru ce s-a mai facut acea miscare anticoloniala? Pentru ca oamenii sa fie tinuti in sclavie de un lider african si nu de un lider european?

Ce i-a facut Mugabe tarii este unul dintre cele mai grotesti acte de proasta guvernare din toate timpurile. Inflatia creste este atat de rapid, incat locuitorii din Zimbabwe trebuie sa-si care banii - daca-i au - cu sacosele. Rafturile magazinelor sunt goale, agricultura practic s-a prabusit, crimele pentru hrana intre locuitori sunt in crestere, iar reteaua electrica nu mai reuseste sa tina becurile aprinse.

Ce pot face Statele Unite? In cazul Zimbabwe, trebuie sa se apropie de lideri africani decenti, ca presedintele Zambiei, Levy Mwanawasa, ca sa faca presiuni pentru o tranzitie pasnica. Si alaturi de aliatii occidentali, Washingtonul trebuie sa ameninte ca va trimite clica lui Mugabe in fata Tribunalul Penal International de la Haga - cum s-a facut si cu liderii Serbiei - daca va continua sa submineze procesul electoral.

Dar SUA trebuie sa faca si tot ce e posibil sa creeze alternative la petrol, ca sa slabeasca pozitia petro-dictatorilor. Acesta e un alt motiv pentru care propunerea lui John McCain si a lui Hillary Clinton de a suspenda taxa federala pentru benzina pe perioada verii, astfel incat americanii sa poata conduce mai mult si sa tina sus pretul benzinei, nu e o simpla concesie nevinovata. Desi nu e nici sfarsitul lumii.

Este doar inca un cui in cosciugul democratiei din intreaga lume.