De exemplu, folosirea uzuala a lui Dumneavoastra (sau, in timpul fascismului si in provincie, a lui Voi). Pe vremuri, tutuiala era rezervata pentru rude (desi in unele zone din Pie­monte, nevasta ii vorbea sotului cu “dum­neavoastra”) si cel mult pentru cativa prieteni foarte apropiati. Se tutuiau copiii si tinerii, chiar si la universitate, pana cand intrau in campul muncii. Din acel moment, ei se adresau cu Dumneavoastra sau cu Voi la toata lumea, exceptie facand colegii apropiati (dar tatal meu a petrecut 40 de ani in aceeasi intreprindere si intre colegi si-au vorbit intotdeauna cu Dumneavoastra). Pentru un proaspat absolvent, de-abia intrat in posesia togii virile, a-i apela pe cei­lalti cu pronumele de politete reprezenta o modalitate de a primi in schimb un Dumneavoastra si poate chiar un Doctore (1). In schimb, de ceva vreme, pe un tanar in jur de 40 de ani care intra intr-un magazin, vanzatorul sau vanzatoarea de aceeasi varsta au inceput sa-l tutuiasca.

La oras, pentru ca un vanzator sa foloseasca pronumele de politete trebuie sa ai parul alb si eventual sa porti cravata. Iar in provincie, unde lumea este si mai predispusa sa adopte apucaturi vazute la televizor, fara sa stie a le adecva la traditie, e si mai rau: m-am pomenit intr-un magazin (eu, in varsta de 66 de ani si cu barba alba) tutuit de o pustoaica de 16 ani (care probabil ca nu auzise niciodata de vreun alt pronume personal), a carei indrazneala a disparut treptat de-abia dupa ce i-am raspuns cu “stimata domnisoara, cum spuneti...”. Probabil ca s-a gandit ca sunt vreun personaj iesit din “Elisa di Rivombrosa” (2), atat de contopite erau lumea reala si cea virtuala in ochii ei - si a incheiat discutia cu “buna ziua” in locul lui “ciao”, cum spun albanezii.

Consider ca zapaceala dintre Tu si Dumneavoastra a fost creata de multe dublaje ale filmelor americane. Dupa cum toata lumea stie, in engleza se zice “you” atat pentru Tu, cat si pentru Dumneavoastra. In realitate, anglofonii stiu ca a spune “you, Jim” folosind numele mic inseamna a tutui, in vreme ce a spune “you, Mr. Jim” inseamna a folosi pronumele de politete. Dar cei care dubleaza filmele nu intotdeauna dau atentie acestor lucruri. Urmaresc la televizor ultimele episoade ale serialului “Dinastia Tudorilor” unde, pe cat se pare, regele, curtezanele, oamenii obisnuiti isi vorbesc cu Dumneavoastra chiar si atunci cand fac amor - ceva ce se intampla numai la Buenos Aires. Cu siguranta ca in original se simt diferentele dintre “your Majesty” si “you, my dear Jim”, dar nu si in versiunea italiana, unde peste tot se spune Voi si pare corect ca ulterior, in viata de zi cu zi, totul sa devina Tu si sa nu fie nicio diferenta intre a te adresa regelui si a vorbi unui copil de doi ani.

Un alt lucru ce ne face diferiti de trecut este ca, pe cand eram copil, mic-burghezii obisnuiau sa foloseasca, pentru a parea rafinati, anumite cuvinte frantuzesti precum “agrement”, “satin”, “bouquet” sau “cadeau”. Nu vorbea nimeni engleza sau franceza, iar numele straine se pronuntau toate frantuzite, prin urmare Sorsil si Samberlen (3). Exista insa si posibilitatea de a te corecta, pentru ca unicii obligati prin contract sa stie a pronunta corect numele straine erau prezentatorii de la radio. Astazi, prezentatorii de la radio si de la televiziune schimonosesc numele straine intr-o masura inadmisibila si nimeni nu mai e in stare sa spuna vreo vorba in germana sau franceza; gafa prezentatoarei care a citit “sine die” ca “sain dai” a intrat in folclor, iar engleza se invata de la Ezio Gregio (4) care spune “uan, ciu, zree”. El exagereaza dinadins, dar aspirantele vedete o iau de buna.

Prin urmare, toata lumea foloseste cuvinte englezesti sau calchieri din engleza, chiar si-atunci cand nu e nevoie: pe langa un guvern ce-si face un minister pentru Welfare, de-ti vine sa te declari cetatean ticinez (5) cand esti luat la intrebari in strainatate (si de ce nu si un minister al War-ului, unul de Interieurs si unul pentru Treasury), toata lumea “suporta”, toata lumea “implementeaza” (cum se spune in mediile inalte) si

cate altele.

Ce-i drept, viciul este stravechi: noi ne imbracam in smoking sau cu pullover, ori in frack, iar americanii nu inteleg despre ce vorbim; pe de alta parte, si francezii au poetizat timp de decenii pe tema spleen-ului, iar englezii reactionau cu “va rog, traduceti-mi”. In fine, si americanii au introdus in limba lor o gramada de frantuzisme, dar in mod imperialist ei le percep ca fiind ale lor, intr-atat incat se spune ca, aflat in Franta la o reuniune, Bush ar fi zis: “E ciudat, francezii nu au niciun cuvant in limba lor pentru <entrepreneur>”.

ntorcandu-ma la cele disparute, au disparut domnisoarele. Nu se mai aude pe nicaieri zicandu-se pe un ton intepat “doamna, nu domnisoara, va rog” si nici macar “ma scuzati, domnisoara”. Se spune “hei, tu!”.

1. In Italia li se spune “doctor” (“dottore”) tuturor absolventilor de facultate

2. “Elisa di Rivombrosa” este titlul unei populare telenovele transmise de Canale 5

3. Churchill si Chamberlain

4. Ezio Gregio, actor de comedie si prezentator de show-uri de televiziune

5. Ticino este un canton din Elvetia unde se vorbeste aproape numai limba italiana