Discutia cu soferul masinii care ma ducea la aeroport nu are nimic neobisnuit daca n-ar fi avut loc la 15.000 de km distanta de Bucuresti, intr-un oras - Shanghai - cu o populatie comparabila cu cea a intregii Romanii.Soferul pe al carui ecuson scria cu litere de-o schioapa Bobby (“am un nume greu de pronuntat pentru voi, dar poti sa imi spui Bobby”) venea dupa mai mult de 12 ore de serviciu. “Asa e in fiecare zi, incep dimineata si termin serviciul aproape de miezul noptii.”

De fapt, acesta e principalul lucru pe care l-am vazut in cel mai mare port din China (la lupta cu Hong Kong) si unul dintre cele mai bogate orase din Asia. Daca dai deoparte strainii, ziua in Shanghai sunt mult mai putini oameni pe strada (oameni care nu au treaba sa fie in locul respectiv, ci mai degraba isi fac de lucru) decat vad in mod obisnuit prin zona Unirii, unde avem birourile. Si vorbim de un oras care a inregistrat in fiecare an de dupa 1992 crestere economica de peste 10%, deci cu locuitori tot mai bogati an de an, care ar avea ceva bani de cheltuit. Oras in care se afla doua cladiri (Oriental Tower si Shanghai World Financial Center) de aproximativ 500 de metri inaltime fiecare. Si al carui ritm nebunesc al constructiilor (langa Shanghai World Financial Center, tocmai se construieste o alta cladire ce a ajuns deja pe la etajul 50 si pe care scrie HSBC Tower) aduce aminte – e adevarat ca la o scara mult mai mica - de Bucuresti, un alt oras cu locuitori tot mai bogati an de an.

Numai ca asemanarile dintre cele doua orase se opresc aici, deoarece in timp ce chinezii vorbesc mai mult de pregatire profesionala (sunt tot mai multi care fac cursuri de engleza, chiar si soferul de care vorbeam la inceput), bucurestenii si ceilalti romani din marile orase vorbesc mai mult despre downshifting. Ceea ce cred ca uita romanii este ca pentru a ajunge un tanar pensionar (cum i-am denumit noi in BUSINESS Magazin pe cei care odata ajunsi in top au decis sa se retraga din functii executive sau uneori din afaceri cu totul si sa aloce mai mult timp familiei, spre exemplu) trebuie sa tragi tare in anii dinainte. Asa ca incerc sa reproduc o avertizare pe care am auzit-o tot mai des in ultima perioada, mai ales de la expatii aflati la conducerea filialelor locale ale multinationalelor: daca fiecare dintre noi nu va gasi o modalitate de a face fata concurentei cu urmatorul val de locuitori din tarile ieftine – prin concentrarea pe meserii si abilitati cu valoare adaugata, atunci inseamna ca nu am inteles nimic din anii cand salariile ne-au crescut fara sa facem aproape nimic.

Sigur ca in acest moment o sa imi aduceti aminte – si aveti dreptate - de cazuri precum cel al Ralucai Stroescu sau de fenomenul Karoshi in general (adica moartea prin supramunca, asa cum a fost ea definita in Japonia, poate cea mai predispusa tara la acest fenomen).

Tot ce sper este ca nu o sa aduceti aceste argumente ca un pretext pentru a o lasa mai usor cu munca, pentru ca, nu-i asa, si maine e o zi... Vorba unuia dintre sefii Citroën care la receptia data la incheierea colaborarii dintre producatorul francez si uzina Oltcit de la Craiova in anii ‘90 spunea cu vadita amaraciune: Daca am invatat o expresie in limba romana, atunci aceasta este “merge si-asa”.Sa ne intelegem bine, nu fac aici o pledoarie pentru ziua de lucru de 12 sau 24 de ore, cred insa ca trebuie facut mai multe in cele 8 ore de program.

Programe de tip MBA, de invatare a cat mai multor limbi straine - nu doar la nivel de baza, ci aprofundat in domeniile relevante pentru noi, traininguri, toate acestea sunt modalitati de a fi mai productivi si trebuie facute independent de ceea ce invatam in anii de liceu, facultate si chiar fata de ceea ce ofera angajatorul.

Pentru ca acesta e avantajul pe care il avem in acest moment. Criza de personal ii permite oricarui roman sa isi aleaga angajatorul care ii va oferi nu doar cel mai bun salariu, ci si cele mai bune programe de pregatire. Iar daca nu gaseste asa ceva in Romania, suntem liberi sa cautam in Europa sau oriunde in lume.

Pentru ca asa cum spunea recent seful unuia dintre marile lanturi de retail de electrocasnice, cheltuielile tot mai mari cu electronice, masini si apartamente ne vor presa sa cautam salarii tot mai mari. Iar daca nu vom munci mai bine, atunci nu avem decat sa muncim mai mult, precum soferul chinez.

PS: Pentru cei interesati de dezvoltarea abilitatilor personale si profesionale, BUSINESS Magazin ofera gratuit un program de tip MBA la alegere in domeniul managementului financiar sau marketing. Detalii aflati pe site-ul nostru.