In urma cu vreo doua saptamani o companie numita Psystar a anuntat ca vinde niste computere numite OpenMac, capabile sa ruleze ultima versiune de Mac OS X. La un pret de doar 399$, calculatorul este mult mai puternic decat cel mai ieftin Mac (Mini), care costa aproape dublu.

Mai mult, compania se oferea sa instaleze gratuit Leopard, daca acesta era cumparat odata cu masina. A doua zi situl companiei a disparut, iar ipoteza cea mai plauzibila era ca previzibilul atac din partea lui Apple a fost zdrobitor. Dar pagina web a reaparut, singura diferenta fiind ca s-a operat un foarte rapid re-branding, masinile numindu-se Open Computer.

Chiar daca a evitat astfel o parte a litigiului, ramanea deschisa o alta problema: termenii licentei sistemului de operare specifica explicit ca softul poate fi utilizat doar pe computere cu marca Apple. Dar povestea nu se termina aici, pentru ca Guardian si cititorii blogului Gizmodo au inceput sa faca cercetari privind compania si au aflat ca, de fapt, Psystar pare sa nu existe - nu este inregistrata in registrul comertului, adresele indicate sunt false, iar pagina web (rezervata din 2000) nu a publicat nimic pana saptamana trecuta.

Pana acum chestiunea nu a fost elucidata, desi pagina web continua sa prezinte computerele si probabil rezista doar pentru ca nici avocatii lui Apple n-au reusit sa-i dibuiasca pe proprietari. Insa bizara intamplare a readus in discutie chestiunea “clonelor Mac”. Apple a refuzat cu obstinatie sa permita oricarei alte companii sa fabrice computere compatibile cu linia Mac si, in general, a refuzat sa licentieze oricare produs propriu. E adevarat, a existat o tentativa in ‘95-’97, dar revenirea lui Steve Jobs i-a pus capat imediat. Apple a preferat sa controleze integral produsele proprii, incepand de la design, hardware, software si terminand cu comercializarea prin propriile magazine, motiv pentru care migrarea pe procesoare Intel a fost considerata o miscare atipica. Insa efectele acestei miscari s-au dovedit pana acum benefice: in primul trimestru al acestui an Apple a vandut cu 51% mai multe Mac-uri decat in perioada corespunzatoare a anului trecut (mai precis, 2.289.000 unitati) si a inregistrat o crestere a profitului net cu 36%. Este adevarat ca si posibilitatea de a rula Windows pe Mac a contribuit la acest succes, iar utilizarea procesoarelor Intel joaca un rol important.

Se intampla insa ceva si mai interesant. Zilele trecute, Apple a cumparat cu 278 de milioane de dolari PA Semiconductor, o companie “fabless” (fara facilitati de productie) care proiecteaza procesoare pentru sisteme inglobate. Achizitia pare de-a dreptul inexplicabila, avand in vedere ca PA este specializata in procesoare bazate pe modelul PowerPC, la care Apple tocmai a renuntat.

Ceea ce distinge produsele PA este consumul extrem de redus, asa ca primele speculatii au vizat o posibila varianta de a inlocui procesoarele ARM din iPhone. Insa explicatia nu sta in picioare, pentru ca oricum consumul procesorului ARM este cu un ordin de marime mai mic. Cea mai pertinenta explicatie pare sa vina tot de la Bob Cringely, care considera ca Jobs a cheltuit un sfert de miliard in primul rand pentru a putea negocia mai agresiv cu Intel si, avand in vedere estimarile privind vanzarile, e foarte posibil ca investitia sa se recupereze in doi ani.

S-ar putea spune ca e o forma discreta de santaj, deoarece Apple este un client foarte important pentru Intel (de fapt singurul exclusiv), in vreme ce Intel nu este vital pentru Apple - e suficient sa ne amintim ca trecerea la procesoare Intel a fost initial anuntata pentru circa doi ani, dar s-a petrecut de fapt aproape peste noapte, iar Jobs a recunoscut ulterior ca Mac OS X rula pe procesoare Intel cu doi ani inainte de anuntul migrarii. Data fiind arhitectura sistemului de operare (de tip Unix), multi experti sunt de parere ca acesta poate fi compilat pentru orice platforma hard si, mai mult chiar, ca arhitectura x86 nici macar nu este optima.

Daca aceste explicatii sunt valabile, ar rezulta ca peste doi ani Apple va dispune de un producator de procesoare pe care l-a amortizat complet. Iar cum acesta produce deja cipuri la 3 MHz cu consum redus (ceea ce IBM n-a fost in stare) si poate sa le optimizeze anume pentru Mac, un nou “transplant de cord” pare plauzibil. Pentru prima oara, Apple n-ar mai depinde de nici un furnizor vital, iar legea lui Moore si virtualizarea vor avea in grija ca Mac-ul sa ruleze orice. Inclusiv Windows.