Nu vorbesc deloc in hiperbole. In aceste zile, avertismentele grave nu mai sunt obisnuita flecareala a celor sariti de pe fix. Ele vin din modelele de evolutii climatice respectate de toata lumea si creionate de cercetatorii de top. Prognoza pentru planeta a devenit mult, mult mai grava decat in urma cu cativa ani.

Dar ce anima acest nou pesimism? Pe de o parte e din cauza ca unele schimbari previzionate, ca diminuarea calotei glaciare din Oceanul Arctic, se intampla mai alert decat se estimase. Pe de alta parte, exista dovezi tot mai concludente ca amplificarea urmarilor gazelor cu efect de sera este mult mai puternica decat s-a crezut. Spre exemplu, s-a considerat mult timp ca incalzirea globala va face ca tundra sa se incalzeasca, eliberand dioxid de carbon, care va cauza o incalzire si mai mare, dar noile cercetari arata ca exista mult mai mult dioxid de carbon inmagazinat in stratul de permafrost decat se credea.

Principala urmare este ca in corpore, climatologii au devenit un fel de Casandre - daruiti cu harul de a profeti dezastrele viitoare, dar blestemati cu incapacitatea de a fi crezuti de cineva. Si nu vorbim doar de dezastrele care ne asteapta in viitorul indepartat. Cresterea cu adevarat consistenta a temperaturii globale nu se va petrece pana in a doua jumatate a acestui secol, dar pana atunci vor exista suficiente dezastre care sa o premearga. Spre exemplu, un studiu din 2007 din revista Science este intitulat "Modele de proiectie a unei tranzitii iminente la un climat mai arid in partea de sud-vest a Americii de Nord" - da, "iminenta" - si relateaza despre un "consens larg in randul modelelor climatice" cu privire la o seceta permanenta, similara cu cea din deceniile trei si patru ale secolului trecut, care "va deveni noua clima pentru partea de sud-vest a Americii intr-un interval de cativa ani pana la cateva decenii".

Sa zicem, deci, ca locuiti in Los Angeles si ca v-au placut acele imagini cu cerul inrosit de nisip al orasului australian Sydney de la sfarsitul verii; ei bine, nu mai trebuie sa calatoriti pana acolo ca sa le vedeti. In curand vor deveni cat se poate de familiare chiar la dumneavoastra acasa. Trebuie sa fac si precizarea obligatorie ca nu orice eveniment meteorologic poate fi atribuit incalzirii globale. Ideea este ca schimbarea climei va face ca evenimente ca furtuna de nisip din Australia sa devina mult mai comune.

Intr-o lume rationala, deci, dezastrul climatic care se apropie ar trebui sa fie principala noastra preocupare politica si sociala. Dar este evident ca nu este. De ce?

O parte din raspuns este ca e greu sa mentii treaz interesul oamenilor. Vremea este fluctuanta - newyorkezii isi amintesc de valul de canicula care a dus termometrele peste 32 de grade Celsius in aprilie - si la nivelul globului este suficient ca sa determine volute substantiale de la an la an ale temperaturilor medii. Ca urmare, orice an cu calduri record este in mod normal urmat de un numar de ani mai reci: potrivit Oficiului Meteorologic Britanic, 1998 a fost cel mai calduros an de pana acum, desi NASA - despre care se considera ca dispune de date mai bune - spune ca 2005 ar fi fost de fapt. Si e mult prea usor sa ajungi la concluzia falsa ca pericolul a trecut.

Dar motivul mai profund pentru care ignoram schimbarile climatice este ca Al Gore are dreptate: acest adevar este prea incomod. Sa raspundem la schimbarile climatice cu vigoarea pe care amenintarea o cere nu ar afecta economia in ansamblu, contrar a ceea ce se crede. Insa ar matura scena economica, afectand niste interese puternice, chiar daca in acelasi timp creeaza noi oportunitati. Iar sectoarele economice ale trecutului au armate de lobbisti plasate in locurile cele mai bune; sectoarele viitorului nu au.

Si nu e doar o problema de interese afectate. E si o problema de idei afectate. Timp de treizeci de ani, ideologia politica dominanta in America a exaltat initiativa privata si a minimalizat rolul statului, dar schimbarea climei este o problema care poate fi combatuta doar prin actiune guvernamentala. Si in loc sa recunoasca limitele filozofiei lor, multi ideologi de dreapta au ales sa nege ca problema exista.

Asa ca iata-ne cu cea mai mare provocare la adresa omenirii tratata derizoriu ca o problema de politici publice. Apropo, eu nu spun ca administratia Obama a gresit impunand pe primul loc al agendei problema asigurarilor medicale. Era necesara pentru a le arata electorilor o realizare tangibila pana la alegerile din noiembrie viitor. Dar legislatia privind schimbarea climei ar fi bine sa fie urmatoarea. Asa cum am mai aratat si in alte comentarii, ne putem permite asa ceva.

Asa ca acum a sosit vremea pentru actiune. Bine, la drept vorbind, ea a cam trecut de mult. Dar oricum, e mai bine mai tarziu decat niciodata