Recunoasteti ca asta nu e o oferta pe care sa o primesti in fiecare zi! Dar nici eu nu ma duc la Cercul Polar in fiecare zi. “Mai pot sa-ti arat si o mostra din ultima zapada care a cazut chiar la sfarsitul erei glaciare, acum 11.700 de ani”, mi-a spus Steffensen. Sau, m-a intrebat el, “nu ti-ar placea sa vezi mostrele de aer care contin urme de sulf de la eruptia vulcanului Vezuviu” care a ingropat orasul Pompei in 79 e.n.?

Steffensen este un specialist in gheata si curator al celei mai extinse colectii din lume de mostre de gheata, un fel de ADN atmosferic extras prin forare din ghetarii Groenlandei si pastrat in capitala daneza in recipiente congelate.

Cu cat specialistii pot sapa mai adanc si mai mult in gheata, cu atat ne pot oferi o imagine mai fidela a climei din epocile anterioare - si prin urmare cu atat mai multe vom afla despre schimbarea climei.

Fiecare strat de gheata contine apa si bule de aer care au fost prinse in zapada; cand sunt analizate de experti, acestea ne arata in detaliu care era temperatura, ponderea gazelor cu efect de sera in atmosfera, cantitatea si originea cenusii vulcanice si chiar cantitatea de sare de mare din aer, indicand, asadar, cat de aproape de ocean era ghetarul respectiv.

Imaginati-va pentru un moment un frigider plin de asemenea cuburi de gheata relevante. Fiecare cub de gheata reprezinta datele atmosferice dintr-un an incepand cu acum 150.000 de ani, de cand dateaza calota de gheata din Groenlanda.

Ei bine, Steffensen, sotia lui, Dorthe Dahl-Jensen - ambii de la Centrul pentru Gheata si Clima de la Institutul Niels Bohr din cadrul Universitatii din Copenhaga - si o echipa de experti internationali lucreaza acum tocmai la un astfel de frigider cu forajele facute in gheata din nordul extrem al Groenlandei, la Cercul Polar.

Am calatorit la cea mai recenta tabara a lor impreuna cu un grup de experti condusi de ministrul danez pentru clima si energie, Connie Hedegaard, si in care se mai aflau Rajendra Pachauri, presedintele grupului interguvernamental ONU pentru schimbarile climatice, care a luat anul trecut premiul Nobel impreuna cu Al Gore.

Am zburat intr-un C-130 al Garzii Nationale a US Air Force, care a aterizat pe schiuri, nu pe roti, de vreme ce pista de aterizare era doar o fasie de gheata si zapada proaspat nivelata cu un plug.

Aceasta este cu siguranta una dintre cele mai remarcabile si izolate statiuni de cercetare din lume. Peste tot unde te uiti, vezi o intindere perfect plata de zapada si gheata pana la linia orizontului. De fapt, poti vedea atat de departe in orice directie incat ti se pare ca poti vedea insasi curbura pamantului. Tabara consta intr-o constructie geodezica incalzita unde oamenii de stiinta mananca, o duzina de corturi slab incalzite unde ei (si oaspetii lor) dorm in saci de dormit si un laborator subteran, sapat in gheata, unde au instalate echipamentul de foraj si de cercetare a ghetii. Pentru urmatoarele trei “veri”, ei vor scoate la suprafata mostre de gheata de pana la placa tectonica a Groenlandei - cam 2,5 km, sau echivalentul a 150.000 de ani de straturi de gheata acumulate.

Obiectivul lor este sa faca ceva ce nu s-a mai facut pana acum: sa ofere o imagine completa a climei Groenlandei din epoca glaciara, 200.000 - 130.000 ani in urma, trecand prin perioada de incalzire cunoscuta ca Eemian, 130.000 - 115.000 ani in urma, prin ultima epoca glaciara, 115.000-11.703 ani in urma, pana la actuala perioada de incalzire in care ne aflam de atunci. (Ca sa stiti: Pamantul este de obicei o bila de gheata; perioadele de incalzire interglaciale sunt exceptiile).

Ultimul lor proiect de foraj aici, terminat in 2004, s-a concentrat pe straturile de acum 14.500-11.000 de ani. Proiectul a facut deja valva in comunitatea climatologilor. Intr-un articol publicat recent in jurnalul Science Express, echipa Dahl-Jensen a scris despre cum a descoperit din bucatile de gheata ca circulatia atmosferei in emisfera nordica de deasupra Groenlandei “s-a schimbat brusc” odata cu sfarsitul ultimei ere glaciare, in urma cu 11.700 de ani.

Se pare ca aceasta s-a datorat unei schimbari bruste a musonilor la tropice. Schimbarea a fost atat de abrupta incat a incalzit emisfera nordica de deasupra Groenlandei cu 10 grade Celsius in doar 50 de ani - o crestere dramatica.

“Asta arata ca sistemul nostru climatic are abilitatea de a face schimbari bruste de la sine”, spune echipa Dahl-Jensen.

Exista insa voci care spun ca aceasta dovedeste ca omenirea nu are un rol important in schimbarea climei. Expertii in clima, precum Dahl-Jensen, spun ca nu e atat de simplu: clima se schimba mereu, cateodata brusc, astfel ca ultimul lucru pe care omenirea ar trebui sa-l faca ar fi sa adauge si ea propria contributie, cum ar fi pomparea in atmosfera a unor cantitati fara precedent de gaze cu emisii cu efect de sera. Pentru ca nu se stie - chiar nu se stie - ce va inclina balanta si ne va arunca intr-o alta elipsa abrupta si intr-o alta era.