Pentru utilizatorul obisnuit al internetului, motorul de cautare Google este o banalitate. Introduci cateva cuvinte cheie, apesi butonul “Cautare” si in secunda urmatoare apar rezultatele, in ordinea relevantei. Pentru cei care au scris macar odata o aplicatie informatica aceasta banalitate este o uriasa si perpetua mirare. Cum face? Poate ca mii de oameni au introdus cereri de cautare in aceeasi secunda si toti primesc raspunsul cu aceeasi promptitudine. Chiar daca ar fi vorba doar de a servi pagini statice si tot ar fi uluitor, insa rezultatele sunt calculate dinamic pe baza unor algoritmi complecsi, care exploreaza volume de date gigantice (aproape tot web-ul este indexat de motorul de cautare). Daca vom cauta “Google BigTable cloud computing” vom obtine imediat 13.800 de pagini si vom afla din prima pagina afisata ca masinaria infernala a gasit raspunsurile intr-un sfert de secunda! Si nu doar raspunsurile, ci si anunturile potrivite contextului.

In spatele simplitatii sta insa complexitatea unei colosale infrastructuri de calcul. In urma cu doi ani se vorbea de circa o jumatate de milion de servere (asamblate de Google din componente absolut obisnuite) si o capacitate de stocare pe care miliardele cu greu o pot exprima, chiar daca folosim ca unitate gigabyte-ul. Modelul de calcul distribuit MapReduce, dezvoltat si implementat de Google, a fost recent prezentat intr-o comunicare sustinuta la ACM, impreuna cu niste statistici ametitoare: un job MapReduce ruleaza in medie pe circa 400 de computere, iar Google efectueaza circa 100.000 de astfel de joburi in fiecare zi, procesand 20 PB (adica 20 de milioane de GB) de date pentru a deservi mai mult de 100 de milioane de cautari precum si alte numeroase servicii. Comunicarea dintre Google si restul lumii inseamna trei milioane de GB in fiecare secunda. Este cu siguranta unul dintre cele mai elocvente exemple de “cloud computing” la momentul actual.

Cum ar fi sa avem la dispozitie o farama din aceasta infrastructura? De fapt o avem deja, prin diversele servicii furnizate de Google. De exemplu, cei peste 6 GB alocati unui cont GMail pot fi utilizati ca spatiu aditional de stocare folosind o extensie Firefox numita Gspace. Insa de multa vreme se zvoneste ca Google intentioneaza sa ofere publicului spatiu de stocare practic nelimitat (zvon niciodata infirmat). Un zvon ceva mai recent prevestea ca Google nu va oferi spatiu de stocare “brut”, ci chiar accesul la propria infrastructura de baze de date (BigTable), sub forma unui serviciu web. S-a dovedit insa mult mai mult de atat: zilele trecute Google a anuntat lansarea platformei aplicative Google App Engine, care va permite proiectantilor sa dezvolte si sa gazduiasca aplicatii web folosind chiar infrastructura pe care Google o foloseste pentru GMail, Docs si alte servicii web. In prima faza (preview) nu exista decat conturi gratuite, fiecare oferind 500 MB de spatiu persistent de stocare, accesul la servere de aplicatie programabile in Python, interfetele de programare pentru BigTable si sistemul distribuit de fisiere GFS precum si suficienta putere de calcul si largime de banda pentru ca aplicatia sa poata sa deserveasca pana la 5 milioane de pagini pe luna. Cand serviciul va fi complet functional, Google va oferi clientilor si posibilitatea de a cumpara resurse suplimentare.

Este evident ca Google raspunde astfel miscarii facute de Amazon, care a lansat o platforma de “cloud computing” compusa din serviciile ECC (Elastic Compute Cloud), S3 (stocare) si SimpleDB (baze de date). Desi asemanatoare, ofertele difera in multe aspecte. In primul rand, pretul - in buna traditie a Google, serviciul pe care-l ofera este gratuit la nivel de baza (desi n-ar fi exclus ca Google sa-si rezerve dreptul de a insera publicitate), in vreme ce la Amazon totul costa. Mai importanta este insa abordarea de ansamblu: in vreme ce Amazon ofera, in esenta, putere de calcul “pura”, pe care clientul o poate folosi la orice, Google ofera putere de calcul “specializata”, de fapt o infrastructura pentru un anume tip de aplicatii. Este cert insa ca ambele variante ofera o caracteristica esentiala - scalabilitatea - si sunt extrem de atractive pentru start-up-uri cu idei interesante, dar fara resursele necesare unei infrastructuri proprii.

Avand in vedere ca si IBM pregateste niste servicii similare, iar o infrastructura open source pentru cloud computing a aparut deja (se cheama Enormalism), se pare ca o noua directie de business IT e pe cale de consacrare.