Ca sa incepem vioi, un banc excelent pe care l-am citit, pe care l-am gasit mai clar si lamuritor decat orice manual si pe care il modific intr-o mica masura:

“Un ministru roman vede intr-o seara, dupa ce iese din institutia pe care o conduce si urca in masina de serviciu, doi barbati care mancau iarba pe marginea drumului. Ii spune soferului sa opreasca, coboara si se indreapta spre cei doi.

“De ce mancati iarba?”, il intreaba pe primul.

“Nu avem bani, suntem someri si saraci si suntem nevoiti sa mancam iarba”, raspunde cel intrebat.

“Pai veniti la mine acasa si va dau eu suficienta mancare”, raspunde ministrul.

“Oh, domnule, am sotie si trei copii. Sunt acolo, sub copac”, arata primul om.

“Sa vina si ei”, raspunde ministrul. “Si tu poti veni”, continua el, intorcandu-se spre al doilea om.

Umil, acesta raspunde ca are nevasta si sase copii. “Ii luam pe toti”, spune ministrul, hotarat.

Intra cu totii in masina, o multime de oameni intr-o masina altfel incapatoare, dar care se dovedeste, acum, prea mica. Pe drum, unul din cei doi zambeste recunoscator: “Domnule, va multumim pentru bunatate si pentru ca ne-ati luat pe toti!”.

Ministrul, zambitor si el: “Ma bucur si eu. O sa va placa la mine acasa. Am o curte mare si iarba are un metru inaltime!”.

Initial ministrul din banc avea si o anume orientare politica, fapt care nu mai are nici relevanta in actuala conjuctura politica romaneasca.

Intrebarea cu care incep textul si bancul mi-au venit in minte in sala de net din oraselul italian in care mi-am facut vacanta, in momentul in care am citit coperta editiei din 19 august a revistei, cea cu indemnul “Veniti acasa!”. Nu sunt niste noutati nici preocuparea autoritatilor romane in a-i atrage acasa pe romanii plecati, nici deficitele de pe piata romaneasca a fortei de munca si nici problemele pe care emigrantii romani le au, cu precadere in Italia. Dar, in multimea de stiri si demersuri si situatii din Romania si Italia, intre isteriile patriotarde dintr-o parte si aparenta bunavointa din cealalta parte, intre elanurile pre-electorale romanesti si derapajele post-electorale din peninsula trebuie puse niste intrebari.

Unde ii chemam? Ce le oferim? Cum ii motivam? Romania si PIB-ul ei, cel mai grozav de oriunde vreti, reprezinta o oferta suficienta pentru a beneficia nu numai de banii celor plecati, ci si de experienta pe care au acumulat-o? Pentru ca oamenii astia au tras din greu la ramele capitalismului, pe vremea, lunga, cand Romania facea numai repetitii, pe uscat si fara barca.

Oameni care stiu sa se bucure am intalnit intr-un orasel pierdut in Italia, departe de nebunia din Roma si de hipernebunia din Neapole; locuitorii nu sunt nici cei mai bogati, dar nici cei mai saraci, sa zicem ca se situeaza undeva in partea de jos a paturii de mijloc. Nu prea le pasa de asta, cum nu le pasa de Berlusconi sau de nebuniile din Roma si Neapole; se lauda ca fac cel mai bun ulei de masline din lume si chiar s-au marchetat corespunzator, cu DOC si pret ca atare, pentru ca o sticla de ulei de-al lor iti este oferita, in magazinul local, la un pret cel putin dublu fata de ceea ce ofera restul lumii. Si dupa ce iti iau banii cei multi pe sticla de ulei, iti ofera un spectacol gratuit: seara, pe terenul de sport, doamnele isi etaleaza progresele facute la clubul de dans, iar domnii le sustin, cum pot si ei, eforturile. Sentimentul pe care il incerci privindu-i, venit dintr-o Romanie unde unitatile de masura si ceea ce-i de masurat difera cu totul, nu poate fi decat de invidie: oamenii aceia stiu sa traiasca si se bucura, indiferent de valoarea contului, de bijuteriile etalate sau de numarul de etaje al casei. Si nu, nu este un indemn la downshifting, pentru ca v-am spus ca fac cel mai bun ulei de masline din lume, ceea ce nu-i putin lucru. De fapt este un indemn in directie inversa, uplifting, daca termenul s-ar putea traduce, in Romania, prin moral mai bun generat de stres mai redus, servicii mai bune - de la cele medicale la reparatiile de masini sau prin relatii corecte cu autoritatile, cu fiscul sau justitia.

Am vorbit cu destui romani din Italia, din cei cu slujbe stabile si case de tinut, si multi se gandesc sa se intoarca acasa. As aprecia ca undeva intre o treime si un sfert din romanii din Italia, impinsi de conjunctura economica dar si de sentimente ostile, se gandesc serios la intoarcerea in Romania. Adica intre zeci de mii si sute de mii de oameni. Dar numarul lor nici nu este asa de important, ci altele, neajunsurile din care am spicuit, de care mi-au vorbit si care ii fac sa amane decizia.

Romania a beneficiat de pe urma emigrantilor, de banii pe care i-au trimis acasa. Romania poate beneficia acum de experienta pe care ei au acumulat-o, de dezinvoltura cu care s-au obisnuit sa se se miste in capitalism, de abilitatile si corectitudinea pe care le-au capatat.

Important este sa avem puterea sa-i atragem si sa avem ce sa le oferim. In niciun caz iarba mai multa.