Istorioara aceasta si un citat dintr-un film de acum patru decenii mi-au venit in minte saptamana trecuta, uitandu-ma la cei 33 de europarlamentari romani care si-au primit certificatele de reprezentanti. Filmul este vechi de mai bine de patru decenii, ecranizarea unui musical de pe Broadway si se numeste “How To Succeed in Business Without Really Trying”, si este povestea ascensiunii unui spalator de geamuri intr-o companie. Replica de care spun apartine sefului, unul, Wiggley, care zice: “Daca ai educatie, esti inteligent si abil, cu atat mai bine. Dar adu-ti aminte de miile de insi care au ajuns in varf fara niciuna din aceste calitati”.

 

N-as mai sta sa explic care este legatura dintre europarlamentari, numarul 83 si Wiggley. As vrea insa sa ma intorc un pic in timp, la cele doua parti ale textului intitulat “Despre a fi sanatos in locuri nebune”, publicat nu de mult timp, ocazie cu care am facut un mic experiment. Este vorba de ultimele propozitii din cele doua texte, care se incadreaza in tonul general al articolului, dar care practic nu au nici o legatura cu acesta - in una spun ca la tara se pot face avioane, iar in cealalta lansez un indemn bradburyan la incendierea cartilor, a tuturor cartilor. A fost un soi de curiozitate - cati vor sesiza si cati imi vor reprosa ca bat campii; cum sa faci avioane la tara si de ce sa dam foc la carti, sa ne tampim de tot?

Sincer, ma asteptam sa reactioneze un numar redus, dar nici chiar asa, pentru ca o singura persoana a sesizat povestea cu avioanele si niciuna chestiunea cu cartile (si da, la tara se pot face avioane, ba chiar exista in Romania, tara care are fabrici de avioane numai cu numele, un mic atelier unde o mana de oameni produc mici avioane de agrement, cu destul succes as spune).

Morala celor insirate pana acum este “determinare versus superficialitate”, un fenomen de care unii profita (Wiggley plus nobilul castigator), in timp ce altii nu pot decat sa isi constate esecul. Iar morala moralei este povestea cu arsul cartilor.

 

Suntem robii unor mentalitati, ai unor moduri de gandire. Atentie, nu spun ca sunt rele, ci numai inadecvate si nitel ingalbenite de vreme, pe ici-colo. Chinezii spuneau ca daca gandesti cu un an inainte, atunci pune grau si daca gandesti cu zece ani inainte, ar fi bine sa plantezi un copac; dar daca te gandesti la urmatorii 100 de ani, atunci trebuie sa educi oamenii.

 

Or, modul in care educam oamenii se vede peste tot, inclusiv la alegerile europarlamentare, iar rezultatul nu ar trebui sa ne mire sau sa ne supere sau sa ne lase indiferenti (nu vorbesc aici de actul votului in sine, de mersul sau la vot, ci de societatea care gazduieste votul si de ceea ce cere societatea de la cei pe care ii voteaza).

 

In acest timp, impactul new media in sistemul de invatamant din lumea civilizata este vizibil si de neoprit: in jur de o treime din liceenii si studentii occidentali au renuntat la hartie si folosesc in mod curent online-ul in procesul de invatamant. Profesorii si responsabilii cu educatia studiaza posibilitatea de a integra Google Earth, datele furnizate de NASA, teste rapide, jocuri, animatii, simulari sau legaturi catre videoconferinte in cartile electronice. Programul One Laptop per Child rezista crizei si multe state discuta programe asemanatoare. Toate acestea se cheama progres si sunt, pentru mine personal, iadul.

 

Asta pentru ca sunt un invechit; rapiditatea, superficialitatea partii vizibile a internetului, modul ciudat in care se intrepatrund lucrurile sunt pentru mine manifestarile unui Ev Mediu Tehnologizat, care arde, pe ruguri digitale, eretici neadaptati - eu sunt acela! Dar am citit o ipoteza fascinanta, cea a modului in care cartile au schimbat, la vremea lor, societatea.

 

Lumea comunica si inainte de aparitia cartii tiparite, iar cunostintele se transmiteau din grupuri mici catre alte grupuri mici, prin discutii, intr-un cadru social, banuiesc ca si destul de placut. Cartea a permis, mai apoi, ca invatatul sa devina, de cele mai multe ori, un act individual, iar din partea cu discutiile, sociala si placuta, au ramas numai partile ceremonios - stupide: cateva ore de clasa, examene sau seminarii. Iar lumea se schimba acum in acelasi mod, diferite fiind numai mijloacele.

 

Raspunsul la rugurile Evului Mediu Tehnologizat este adaptarea, schimbarea, acceptul a 83 (n-am avut un numar mai mare) de esecuri la o reusita.