Combinand matematica si o veche zicala romaneasca, iese asa: "greseala pe jumatate recunoscuta e pe sfert iertata". Cum greseala pe care o voi marturisi mi se pare a fi numai pe jumatate greseala, cred ca un sfert de iertare imi va ajunge.

Marturisesc asadar ca in cei peste zece ani de cand ma invart in presa din Romania am folosit, in timpul discutiilor cu colegii despre varii figuri publice din Romania, ceva Epitete Mult Prea Putin Magulitoare, pe care o sa le denumim in continuare, pentru simplificarea lecturii, EMPPM (daca la final nu-mi iese numarul de semne, o sa ma intorc la varianta extinsa). Folosirea EMPPM era rezultatul diverselor frustrari pe care intalnirea cu figurile sus-pomenite le isca - tu intrebai una si omul raspundea, daca raspundea, alta sau te repezea sau cine mai stie ce se intampla. EMPPM nu erau niste convingeri absolute, cred ca de fapt, carcotind asa, semanam cu tipul acela care si-a botezat catelul Mars - avea nevoie de el dar a preferat sa-l cheme alungandu-l.

Clasa politica din Romania actioneaza ca si cand ar aplica intregului popor unul sau mai multe EMPPM. Si daca in cazul meu greseala e recunoscuta si iertata, chiar daca nu suta la suta, in cazul politicienilor asta nu functioneaza. Ma rog, spalatul rufelor in public si intensitatea clatirii fac parte din jocul politic, inmuiat de variatiunile pe care jocul in cauza le sufera, de la bataile din parlamentele asiatice la umorul sec englezesc. Dar cand e prea mult... Nu spun nu, scenariul e vioi, jucaus, seamana pe undeva cu "Cei trei muschetari", dar pe dos. Adica avem un cardinal neconvingator, un rege implicat si niste muschetari care se incaiera pe unde apuca cu garzile cardinalului, folosind documente in locul sabiilor. Scenariul n-ar fi complet fara blonda Milady, care a renuntat a mai lua bijuteriile, preferand ambalajul acestora, adica ceva informatii.

Ar fi frumos daca n-ar fi tragic, cum spun baietii pe la mine prin cartier. Adica e pasionant sa vezi asa o desfasurare de energii, unul zice una, adica nu, una zice ceva, ziaristii tropa-tropa, altul zice altceva, ziaristii iar tropa-tropa, altul raspunde altcuiva, ziaristii tropa-tropa, altul flutura niste documente, ziaristii, desigur, tropa-tropa. Dar pe mine m-a obosit atata tropa-tropa pentru nimic; cred sincer ca sunt altele mai importante decat razboaiele dintre palate si dezvaluirile lui Milady. In ziarul meu personal toata tevatura ar intra in a doua jumatate, in zona stirilor cu vedete si a fetelor seminude. Si cred ca la fel ca mine gandesc multi romani, mult prea usor caracterizati in mintea unor sus-pusi cu un EMPPM.

Mult mai in fata ar sta alte stiri, cele cu actiuni care i-ar face pe romani sa traiasca mai bine, mediul de afaceri mai prietenos sau coruptia mai redusa. Care ne-ar aduce mai in fruntea clasamentelor de dezvoltare (vezi ultimul raport UNCTAD, unde dam clase celor din Mali si Niger).

Care sa-i determine pe cei de la KPMG sa nu spuna ca amanarea cu un an a aderarii la UE ar fi o oportunitate pentru Romania care ar avea timp sa se pregateasca pentru piata unica, ci cat de mult ar conta Romania pentru batranul continent.

Am mai spus lucruri asemanatoare de nenumatate ori, si o spun si altii, dar nu o sa ma plictisesc si nu or sa se plictiseasca nici ei sa le tot repetam, pana cand tara asta va intra in normal. Si pana atunci, din cand in cand, o sa folosesc si cate un EMPPM.