Luna trecuta, editura americana Crown a efectuat un experiment: a pus pe internet, la liber, romanul horror “Infected”, scris de Scott Siegler. Mai mult, cartea putea fi descarcata cu patru zile inainte (retineti, inainte!) de lansarea oficiala si de aparitia in librarii. In momentul aparitiei, pe 31 martie, documentul a fost retras de la descarcare, dar editura nu a limitat drepturile ulterioare de raspandire a cartii (o fi vreo denumire oficiala, avocateasca, pentru asa ceva?). Cei de la puternicul blog Boing Boing au prezentat demersul editurii drept o mare prostie: cum sa pui o carte in format electronic inainte de a fi in librarii? Sa mizezi pe impulsul de a cumpara cartea, spun blogerii, aparut la cineva care a citit-o in format electronic, este o asa mare dobitocie, incat cine a gandit strategia in cauza este o persoana ce nu foloseste internetul. Asta chiar daca editura crede sau nu ca descarcatul neingradit al cartilor vinde sau nu vinde, spun bloggerii.

Cei de la Boing fac aici, in opinia mea, o greseala; avem de-a face nu cu o sentinta - editura crede sau nu crede -, ci cu o intrebare, esentiala. Intrebarea a pus-o un ziarist american, care a vorbit cu un responsabil de marketing al editurii. Si tipul acela a spus ca da, ei cred ca pdf-ul liber la descarcat ii va ajuta sa vanda mai multe carti din hartie. Ca ei fac distinctie intre un format de muzica, mp3, care poate inlocui un CD cu muzica si un pdf, care nu poate inlocui filele unei carti. Ca au procedat asa pentru ca au vrut ceva agitatie in jurul lansarii volumului si ca termenul scurt de prezenta pe site al documentului, de numai cateva zile, induce un sentiment de graba care poate urni cumparatorii si poate face din carte un succes.

In cele patru zile cartea a fost descarcata de 45.000 de ori, fata de 15.000 de ori in cazul unui volum postat pe site in ianuarie, dar dupa lansarea oficiala. “Infected” s-a instalat in topul primelor trei cele mai vandute carti horror pe site-ul de vanzari online Amazon (a fost pe primul loc si se situa pe locul trei in momentul in care scriu eu textul); raportarile din librarii indica de asemeni un succes. Ca un bun om de marketing, tipul de la editura s-a lansat si in bla-bla-ul de rigoare cu clientul si interesul acestuia, completat de interesul editurii pe termen scurt si pe termen lung. Cred ca si tipul de la marketing e un chinez.

Si ma intorc la Hansheinz Porst. El a fost pentru presa comunista a anilor ‘70 un tip anume de capitalist, un visator, bun de intervievat si de prezentat ca exemplu. Mai tarziu, la momentul oportun, presa comunista a trebuit sa-l uite pe Porst. Si mai tarziu, decenii mai tarziu, am descoperit cateva relatari vagi despre ce i s-a intamplat lui Porst.

Hansheinz este un intreprinzator german nascut in 1922 in Nurnberg. A mostenit un lant de magazine foto pe care l-a dezvoltat inovand, introducand o serie de concepte noi, pana cand a ajuns sa detina un sfert din piata de specialitate din Germania. Ia idei din America si materiale din Asia. Are ceva incurcaturi cu fiscul, dar plateste si scapa. Nu scapa insa de acuzatiile de spionaj si de colaborare cu serviciile secrete est-germane, mai ales ca se declarase, public, drept “milionar si marxist”. Visa in secret la reunificarea Germaniei (in mod cert de la dreapta la stanga, ca sa zic asa). Primeste doi ani si noua luni de inchisoare.

Iese si anunta ceea ce l-a facut drag presei comuniste - conceptul de “participare totala” pe care il aplica in compania sa si care presupunea includerea muncitorilor in actionariatul companiei si cointeresarea acestora, adica o intreprindere socialista grefata intr-o societate capitalista. Firma incepe sa piarda si o injectie de 30 de milioane de marci, din vanzarea tuturor proprietatilor imobiliare ale fostului patron, nu mai ajuta la nimic. Compania Porst falimenteaza, iar Hansheinz se retrage la o mica ferma, unde creste si astazi animale.

Zic despre cei de la editura si despre Porst ca au fost chinezi pentru ca au facut inaintea oricui ceva ce altii nu ar face (asa cum si China in sine a grefat capitalismul pe cel mai comunist organism cu putinta si, mai mult, operatia se pare ca a reusit). Logica bloggerilor de la Boing Boing este simpla si liniara, nu face distinctie intre un document in format electronic, care presupune niste abilitati in manipulare si paginile din hartie, mobilitatea, felul in care interactionezi cu cartea (personal n-am putut niciodata citi carti in format electronic, pentru simplul motiv ca nu le pot indoi paginile - si spun asta numai cu jumatate de zambet). Nu am nici o indoiala ca dinozaurii ca mine, care au nevoie de hartie pentru a citi, vor disparea, ucisi de asteroidul pdf-urilor, si ca viitorul este al download-ului free.

Cel mai inspaimantator lucru pe care l-am citit in ultima vreme a fost unul citit in BUSINESS Magazin: vocabularul curent al adolescentilor englezi s-a redus la jumatate din cel folosit de adulti, in paralel cu o reducere a abilitatilor de comunicare sociala. M-ar intrista sa ma intrebe cineva care-i legatura cu cele insirate mai sus.